Documentarea pe teren, realizată în anul Centenarului Marii Uniri (2018), a cuprins un șir de sate românești de pe ambele maluri ale Prutului. În chestionarul-cadru aplicat au fost incluse următoarele subiecte: familia; memoria istorică; contextul social; educația și formarea profesională; percepția imagologică a vieții de la frontieră; identitatea etnică; relaționarea intercomunitară; promovarea patrimoniului și tradițiilor locale; rolul organizațiilor socio-profesionale / culturale, confesionale din localitate. În satul Leușeni din județul istoric Lăpușna (actualmente r-nul Hâncești) am documentat cazul lui Onisifor Alexandru Caraman, născut la 12 septembrie 1928. Fiind unul dintre cei mai vârstnici localnici, O. Caraman a elucidat aspecte relevante din istoria și viața comunității în epocile interbelică și postbelică. Descrierea vieții cotidiane cuprinde un spectru vast de activități, implicit: prelucrarea pământului, creșterea vitelor, comerțul cu satele de peste Prut. Lumea satului este reflectată prin tradiții autentice, educație patriarhală și valorile timpurilor de odinioară. În percepția memorialistică a lui O. Caraman persistă imaginea casei părintești proiectată în mahalaua copilăriei care armoniza cu părțile de sud și de nord ale satului, populate de bortari, porecliți așa pentru că trăiau pe vale, și de tărtăulenii care-și trăgeau obârșia de la numele de Tătari. Imaginea satului este condimentată cu multiple tradiții și obiceiuri locale. În perioada sărbătorilor de iarnă flăcăii din partea locului obișnuiau să „cumpere satul, ori mahalaua”, adică, ofereau ca garanție o sumă de bani unui gospodar pentru a merge cu uratul într-o anumită parte a satului. După ce finalizau uratul, flăcăii reveneau la acest gospodar, împărțind frățește banii adunați.