Compozitorul O. Negruța pe parcursul vieții sale a acordat o atenție sporită trompetei și instrumentelor de alamă, având semnate mai multe lucrări de diferit gen pentru trompetă, corn, trombon, dar și o mulțime de lucrări pentru ansambluri de alamă, cvintete, cvartete, suite, piese pentru trompetă și trombon solo etc. Concertul nr.2 pentru trompetă in B și pian a fost scris în anul 2014. Lucrarea, de fapt, a fost concepută pentru trompetă și orchestră, însă, din relatările autorului, a fost interpretată doar versiunea pentru trompetă și pian. Concertul nr.2 pentru trompetă și pian a fost executat în premieră de trompetistul și profesorul Vasile Ciubuc în incinta Liceului de muzică S. Rahmaninov din Chișinău (2014). Compozitorul are în palmares două concerte pentru trompetă, ambele denotă în limbajul muzical elemente inspirate din folclor și jazz. Primul concert a fost scris pentru trompeta in B și orchestră în anul 1987/1988, iar versiunea finală a fost redactată în anul 1990. Premiera concertului a avut loc în același an, 1990, la Filarmonica Națională din Chișinău și interpretat de regretatul trompetist Grigorii Voronovskii, căruia i-a și fost dedicată lucrarea. Ambele concerte se carcaterizează prin anumite particularități de stil și interpretare. Concertul nr. 1 este mai dificil de interpretat, pe plan fizic, din cauza ambitusului larg și anumitor elemente de tehnică specifică instrumentului (durata este de 14:16 min.). Concertul nr.2 are durata de 12:09 min. și este mai comod pentru execuție din punct de vedere tehnic, având mai multe elemente de pauze între frazele muzicale. Concertul nr.2 este compus din III părți. P.I Allegro-Maestoso; p.II este intitulată Elegie; iar p.III este intitulată Allegro-Finale. Partea a 2-a (Elegie) din Concertul nr.2 este transcrisă și pentru corn și se cântă deseori la spectacole sau la examene, ca piesă de gen miniatural instrumental. Concertul nr.2 este melodios și se interpretetează duios, pe o respirație amplă și în mare parte este folosit procedeul interpretativ detache și legato. Pe parcursul compoziției, autorul introduce și fragmente cu caracter de glumă, cochet (spre exemplu în măsurile: partea I-a, cf. 14, în finalul cadenței, cf. 14, măsurile 3-4; partea a III-a cf. 6, măsurile 7-8, cf. 11, măsura 5).