Opera Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni are o istorie îndelungată pe scena Teatrului de Operă și Balet Maria Bieșu din Chișinău. Spectacolul este unul tradițional, reflectând o concepție regizorală generală, întâlnită în cadrul tuturor teatrelor de operă, cum ar fi interpretarea, la începutul spectacolului, a ariei lui Turidu după scenă sau cu cortina lăsată, costumația alb-negru, intrarea eroinei centrale Santuzza în scena lui Alfio, într-un scurt duet cu Lucia. Imaginea Santuzzei este preponderent dramatică. În prezent, diferite teatre de operă încearcă să facă unele schimbări în scenografia, regia și dramaturgia operei Cavalleria rusticana. Fiind o creație reprezentativă pentru verismul italian, fabula subiectului ar putea să se desfășoare în orice sat și în oricare perioadă de timp, fie secolul XX, sau XXI. Iată de ce, pentru a împrospăta spectacolul liric, a-i conferi dinamică, a-l aduce mai aproape de spectatorul contemporan, opera Cavalleria rusticana – fiind de fapt, „atemporală” – poate fi încadrată în atmosfera oricărui mediu rural. Ne propunem realizarea unei noi montări a acestei opere, transferând subiectul, imaginile mai aproape de contemporaneitate. Această nouă realizare presupune și revizuirea scenică a numeroaselor fragmente orchestrale ce poate contribui și printr-o asociere vizuală, la redarea conținutului. De asemenea, se preconizează crearea unei noi imagini, „personalități” a eroinei centrale – Santuzza, în sensul de a dilua dramatismul și caracterul tragic specific personajului său, chiar de la începutul apariției sale cu unele nuanțe mai hotărâte, dârze ș.a. Din mijloacele tehnicile contemporane, am considera oportune utilizarea ecranului pe fundal și a proiecțiilor de imagini. Vom detalia unele momente pe care le considerăm importante în revizuirea spectacolului de operă Cavalleria rusticana și a rolului Santuzzei prin prisma teatrului liric contemporan.