Cercetările de teren efectuate de autor în locurile de ședere compactă a lipovenilor din Republica Moldova au permis de a le urmări trăsăturile asociate perioadei prenupțiale, logodnei și cununiei. Descriind așa-numitele „petreceri” (cuvântul este folosit doar la plural: Azi mergem la petreceri la Maria) pentru fete și flăcăi, informatorii explică ce le deosebește de șezători. Obiceiurile de logodnă aveau propriile lor trăsături aparte. De exemplu, după cum mărturisesc persoanele intervievate, nu existau pețitori aleși. Mirele însuși mergea să pețească, însoțit de una dintre rudele sale. În caz de consimțământ, mireasa îi dădea amanet o batistă brodată, care nu se returna dacă fata se răzgândea. Dacă mireasa nu îl refuza, era de acord, atunci îl punea la masă etc., și numai când pețitorii plecau, în sat se făceau auzite cântece de logodnă, care dădeau de înțeles cine se va căsători (în versurile cântecelor suna numele și patronimicul fetei și flăcăului). Urma „înțelegerea”, la care rudele mirilor negociau detaliile nunții. Nu au existat cazuri de „răpire a miresei” printre lipovenii din Republica Moldova, spre deosebire de cei care locuiesc pe alte meleaguri, de exemplu, în Siberia etc. Cununia are loc în dimineața zilei nunții. Chiar înainte de aceasta, în capelă sau într-o încăpere a bisericii, miresei i se împletește părul: se fac două cosițe dintr-una. O cosiță este simbolul burlăciei, două sunt semnul unei femei căsătorite. Ea poartă o căciuliță specială a femeilor căsătorite – „kicika” (o căciuliță moale cusută sau tricotată, decorată cu broderie, mărgele etc.), care simbolizează trecerea la un alt statut. Ulterior, femeia trebuie să poarte permanent această kicika sub basma. Alături de noii căsătoriți la nuntă, de obicei, stăteau nașii lor. După cununie are loc nunta în casa mirelui.