Anexarea Basarabiei, în anul 1812, la Imperiul Rus a avut un impact politicosocial asupra acestui teritoriu. Realităţile ce s-au manifestat prin constituirea unei elite nobiliare greceşti pe teritoriul Basarabiei a determinat ca mari proprietăţi funciare să fi e în posesiunea reprezentanţilor acestei etnii. Prin modul de obţinere a acestor proprietăţi se evidenţiază următoarele: 1. proprietăţi prin tradiţii, ce reprezintă posesiuni deţinute de etnicii greci încă din secolul anterior; 2. proprietăţi ce au fost obţinute din partea autorităţilor ţariste ca răsplată pentru fi delitate; 3. proprietăţi obţinute prin cumpărare, deţinătorii cărora de multe ori erau negustori greci. Subiectul proprietăţilor funciare ale boierilor din Basarabia a fost analizat de Constantin Teodorescu, care a elaborat un tabel al stăpânilor de moşii, printre care sunt elucidaţi şi proprietari greci cum ar fi : Iordache Cantacuzino, a cărui posesiuni aveau suprafaţa de 5730 fălci, Milu Iordache (4540), Canta Iodachi (3040), Catargiu Panaite (2090), boierii Mavrocordaţi (6780), Zoea Ioan (1000), Teodosiu Sanduţ (8957) etc.1 Ca urmare menţionăm că în primele decenii de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, elita funciară greacă şi-a consolidat poziţia. Consolidarea acestei elite fiind determinată, în primul rând, de poziţia protectoare a autorităţilor ţariste faţă de această comunitate. Nobilii greci posedau proprietăţi pe tot cuprinsul Basarabiei. Însă, sesizăm o concentrare a posesiunilor în regiunea de sud, fapt determinat de politica colonial-funciară ţaristă, precum şi de consolidarea prezenţei greceşti în aşezările urbane din sudul Basarabiei.