După semnarea Păcii de la Paris din 1856, problema Basarabiei intra în vizorul diplomaţiei europene, iar aceasta avea să ducă la divizarea conceptului european, fiecare urmărind cu abilitate interesele sale. De menţionat, că în februarie 1856, plenipotenţiarii ruşi de la Paris, în timpul întrevederilor avute cu Napoleon al III-lea, cereau ca acesta să susţină punctul de vedere rusesc, adică sudul Basarabiei să rămână Rusiei, invocând motivul că Bolgradul este centrul coloniei bulgare. Deşi Napoleon al III-lea era dispus să facă această „mică” concesie Imperiului Rus, trebuia să ducă o „luptă diplomatică” împotriva lordului Palmerston, care nu era de acord cu această cedare. Astfel, pe parcursul anului 1856 la nivel diplomatic s-a dus o luptă acerbă pentru sudul Basarabiei între reprezentanţii Franţei şi Marii Britanii. Ambasadorul Franţei la Constantinopol, Edouard Thouvenel era îngrijorat de faptul că alianţa cu Marea Britanie este în pericol, din cauza chestiunii sudului Basarabiei. El afirmă aceasta, în condiţiile unei evidente apropieri franco-ruse, şi a corespondenţei dintre ducele de Morny şi cancelarul Mihai Gorceacov, vorbindu-se chiar de realizarea unei alianţe. Guvernul francez era de părerea că nu putea tranşa toate chestiunile de litigiu în defavoarea Rusiei, de aceea considera oportun să-i acorde unele concesii. Aceste aprecieri nu mulţumeau guvernul britanic, care dorea respectarea in integrum a tratatului de la Paris din 30 martie 1856. Pe parcursul anului 1856 problema sudului Basarabiei s-a afl at în atenţia marilor puteri, iar o soluţie, care să mulţumească pe toţi nu se găsea. În septembrie cancelarul Mihail Gorceacov a propus convocarea unei noi conferinţe internaţionale la Paris, care să pună în discuţie chestiunea Bolgradului. Marea Britanie nu era „încântată” de o asemenea propunere, din considerentul că Rusia încalcă fl agrant tratatul de la Paris, iar pe de altă parte interesele Albionului la Dunăre puteau fi sacrifi cate în dauna Rusiei, care miza pe sprijinul Franţei, Prusiei, dar şi Sardiniei. După multe presiuni din partea cancelariilor europene, Marea Britanie şi-a dat acordul pentru convocarea unei nou congres internaţional, asta datorită şi jocului duplicitar al împăratului francez. Napoleon al III-lea printr-o corespondenţă secretă cu contele Cavour, i-a sugerat acestuia ca Sardinia să susţină punctul de vedere al Marii Britanii cu privire la Bolgrad, iar Franţa avea să se găsească în minoritate. Pe de altă parte, Imperiul Rus nu credea că problema Bolgradului va fi soluţionată în interesul acesteia, dar miza pe votul favorabil al împăratului Napoleon al III-lea, pentru a vedea dacă acesta îşi „onorează” cuvântul dat.