Studiul dinamicii populaţiei ne oferă posibilitatea de a cunoaşte, în baza unei anumite localităţi rurale sau urbane, a unui judeţ sau a întregii regiuni, schimbările cantitative ce s-au produs, sub raport numeric, într-un anumit interval de timp, sub dominaţia ţaristă. Până la mijlocul anilor ’30 ai secolului al XIX-lea, evidenţa populaţiei din Basarabia se efectua în baza a două forme principale de selectare a materialului factologic. I. Recensămintele locale unice/simultane: – Recensământul populaţiei din 1816-1817. – Recensământul din 1820 (trei ţinuturi din Bugeac). – Recensământul din 1824 etc. După anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus, în provincie a fost menţinută practica fiscală existentă în Principatul Moldovei încă din sec. al XVIII -lea, când evidenţa contribuabililor era efectuată pornind de la numărul de familii existente în fiecare aşezare rurală sau urbană. De la mijlocul anilor ’30 ai sec. al XIX-lea, evidenţa populaţiei din Basarabia se efectua în baza unor principii noi, aplicate în întreg Imperiu – recensămintele fiscale, numite revizii. În Basarabia ţarismul a efectuat doar trei recensăminte fiscale ale populaţiei. II . Recensămintele fiscale din 1835, 1850 şi 1858 Începând cu anul 1835, sursele statistice basarabene, ce includ listele contribuabililor din localităţile rurale şi urbane, conţin deja şi informaţii despre numărul de locuitori după sexe. Recensământul fiscal din 1835 calcula numărul populaţiei nu după numărul de familii (gospodării), ci după numărul de membri de sex masculin şi feminin la data efectuării lui. Registrele erau alcătuite din două părţi: fila din stânga fixa persoanele de sex masculin începând cu capul familiei, după care urmau feciorii în ordine descrescândă, părinţii sau alte rude, în cazul în care aceştia locuiau împreună cu această familie, vârsta fiecărui membru al familiei, anul de deces al persoanelor de sex masculin, anul şi locul de mutare cu traiul în altă localitate. Fila din dreapta avea aceeaşi structură, dar fixa persoanele de sex feminin după aceleaşi principii ca fila întâi, fără a indica anul de deces al persoanelor de sex feminin. Recensământul indică şi legăturile de rudenie din cadrul familiei: soţ-soţie, fiu-fiică, tată-mamă, bunel-bunică, cumnat-cumnată etc. Recensămintele care au urmat (1850 şi 1858) indică şi vârsta membrilor de sex masculin ai familiei, comparativ cu recensămintele fiscale precedente, din 1835 sau din 1850.