Abuzul și exploatarea sexuală comercială a copiilor este una dintre cele mai grave forme de violare a drepturilor copilului, una dintre for-mele moderne de sclavie. Analiza cazurilor asistate sugerează că din momentul abuzului până în momentul identificării copilului în situația exploatativă trec în medie 428 de zile, perioadă în care copiii singuri, sau sub influența abuzatorilor normalizează modelul comportamental sexualizat. Tabloul comportamental confuz, care maschează drama co-piilor abuzați/exploatați sexual, înaintează frecvent o serie de provo-cări specialiștilor implicați în procesul de reabilitare și integrare. Incidența cazurilor de abuz/exploatare sexuală comercială a copi-ilor este definită ca număr al cazurilor raportate pentru o anumită du-rată de timp. Este dificil a estima incidența cazurilor de abuz/exploata-re sexuală a copiilor în absența unei baze de date naționale, care ar permite, centralizat, analiza situației reale pe țară. Un alt moment de-loc neglijabil este că reacțiile copiilor abuzați/exploatați sexual trec frecvent neobservate/neînțelese de către adulții responsabili, respectiv, o mare parte dintre acești copii este neglijată. UNICEF Moldova, în colaborare cu Ministerul Educației și cel al Protecției Sociale, Familiei și Copilului, a desfășurat în anul 2007 stu-diul „Violența față de copiii din Republica Moldova”. În studiul dat, măsurarea abuzului sexual a cuprins aspectele ce țin de implicarea co-piilor în vizionarea de filme pornografice și abuzul sexual fizic. Con-form studiului, 1 din 10 (11%) copii au recunoscut că au avut parte de o astfel de experiență. În situația de a fi molestat s-au simțit 9% dintre copii [1]. În ceea ce privește exploatarea sexuală prin internet, în anul 2011 Centrul Internațional pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Fe-meii „La Strada” a desfășurat „Studiul privind siguranța copiilor onli-ne”. Conform acestui studiu, 7,4% dintre copiii de 15-16 ani au indicat că li s-au făcut propuneri indecente de către persoane străine cu care comunicau pe internet. Copiii de 12 ani –13,4%, iar cei de 16 ani – 29,3% [1]. Impactul abuzului/exploatării sexuale. Cea mai răspândită aborda-re a efectelor traumatizante ale abuzului sexual este oferită de către Finkelhor. Autorul distinge 4 categorii care implică o serie de efecte comportamentale și psihologice ale abuzului sexual în copilărie [2]:  sexualizarea traumatizantă – emoții contradictorii cu privire la sexualitate etc.;  stigmatizarea – sentimentul de vină și de rușine, responsabilitate pentru faptul că a fost abuzat- duce la comportament autodistructiv precum este abuzul de substanțe, automutilare, gesturi sau acțiuni sui-cidale etc.;  trădarea – cel mai devastator impact, când persoana care se presu-pune că trebuie să aibă grijă de copil, devine abuzator. Impactul se manifesă prin furie sau funcționarea la limită (borderline);  neajutorarea – percepția vulnerabilității și victimizării, cât și do-rința de a controla frecvent prin identificarea cu agresorul. Teoria dezvoltării copiilor, dar și teoria traumei complexe, oferă un cadru teoretic pentru înțelegerea modului prin care traficul și exploata-rea sexuală îi afectează pe copii. Sunt patru domenii principale de dez-voltare ce pot fi afectate [3]: Educațional: din cauza traumei emoționale dezvoltarea intelectuală a copilului stagnează, fapt care va fi reflectat atât în capacitatea copilului de a se implica în sarcinile academice, cât și în motivația școlară diminuată. Sănătatea fizică: sporește riscul infecțiilor uro-genitale, diferitor boli cu transmisie sexuală, inclusiv HIV/SIDA, complicațiilor generate de sarcinile premature sau avorturi realizate artizanal etc. Psihoemoțional: Manifestă semne de depresie, anxietate, sentimente de disperare, vinovăție, coșmaruri, pierderea încrederii și stimă de sine scăzută, stres post-traumatic. Probleme comportamentale: comportamente dezadaptative, antisociale, sexualizate. Unii adolescenţi se vor simţi în siguranţă doar în mediile exploatative. În reabilitarea psihologică a copiilor-victime ale abuzului/ exploatării sexuale, se recurge la diferite activități, printre care devin obligatorii următoarele:  Intervenția psihologică în situație de criză (7 pași).  Planificarea și conducerea evaluării biopsihosociale.  Stabilirea raportului și a relației de colaborare.  Identificarea dimensiunilor problemei.  Exploararea emoțiilor și sentimentelor.  Generarea și exploararea alternativelor.  Planul de implementare a acțiunilor/Urmarea planului de acțiuni.  Psihoterapia posttraumatică.  Suportul social etc.