Inteligenţa emoţională este acea inteligenţă care permite cunoaşterea mai bună a noastră, dar şi să ne exprimăm în acelaşi timp propriile trăiri şi sentimente, adică să putem să le gestionăm în diferite situaţii, uşurându-ne atât adaptarea exterioară dar şi echilibrul interior. Conceptul de om, are în vedere în mod implicit şi pe acela de copil. Însuşirile caracteristice şi dominante ale copilului, chiar dacă sunt specifice, ele se manifestă ca ale unui om matur. În consecinţă, copilul cu dizabilităţi, are specificul lui de dezvoltare, numai că acesta trebuie raportat la condiţiile specifice procesului dezvoltare. Copilăria este perioada în care se formează personalitatea copilului, pentru că aici are loc primul contact cu mediul şi integrarea copilului în acest mediu. Este importantă această perioadă şi ea trebuie să decurgă în condiţii psihopedagogice favorabile procesului de formare.

Emotional intelligence is that intelligence that allows better knowledge of ourselves, but also to express at the same time our own feelings and feelings, ie to be able to manage them in different situations, facilitating both external adaptation and internal balance. Promoting the values of emotional intelligence in children with disabilities is a necessary condition for their balanced development both physically and socio-emotionally. Understanding their own emotions and feelings, but also the person (s) they come in contact with, offers them much greater comfort, leading to understanding and harmony. This makes them much more efficient, less worried, more relaxed and more open to society and to the events of the outside world.