În prezentul articol, autorul cercetează diferite posibilităţi de integrare socială a persoanelor, grupurilor sociale, indicând cauza marginalizării – nivelul redus al culturii, al capacităţii de comunicare, al cunoaşterii de sine. Indiferent de statutul social al persoanei: om sărac, angajat, şomer sau imigrant, incluziunea socială este stimulată de interesul persoanei de a cunoaşte, de a acţiona, de a se manifesta. Integrarea socială poate şi trebuie stimulată și de instituţiile statului. În caz contrar, nemulţumirea marginalizaţilor va conduce la destabilizarea sistemului politic, la conflicte sociale. Integrarea socială a imigranţilor este o modalitate de diminuare a crizei sociale, pe care fenomenul l-a produs în statele europene. Obiectivele-cheie ale investigației sunt: analiza provocărilor la securitatea şi instabilitatea sistemului politic al statelor europene; definirea integrării şi incluziunii sociale ca factor al stabilităţii dinamice a sistemului politic; Interpretarea marginalizării ca factor destabilizator; analiza integrării sociale a imigranţilor prin cunoaştere şi comunicare.