Majoritatea sistemelor de instruire la distanţă (SID) existente, care realizează în general funcţiile de administrare şi coordonare a cursurilor, puţin sunt legate cu conţinutul procesului de instruire. Ele presupun, că conţinutul cursului nu se schimbă sau se schimbă foarte puţin şi participarea profesorului în crearea materialelor de instruire este limitată de scrierea manualului şi testelor. Slab sunt utilizate posibilităţile tehnologiilor în analiza răspunsurilor studentului şi pregătirea recomandărilor pentru el. Toate mijloacele instrumentale de creare a cursurilor ID tind ca însăşi interfaţa lor să fie luată de către profesori ca de bază, însă este evident, că un sistem universal nu există şi de aceea este foarte important ca SID să fie elaborate în baza standardelor deschise şi des utilizate. Astfel, analizând componentele diferitor SID, se poate propune un set general de caracteristici ce ar trebui să se reflecte într-un SID. Majoritatea SID au în componenţa sa module de administrare, module de redactare a cursurilor, module de coordonare a cursurilor, module de comunicaţii interne. Ne vom axa mai detaliat la procesul de interacţiune dintre subiecţii procesului de instruire la distanţă. Utilizatorii unui SID pot fi clasificate în: administrator; profesor; student. Fiecare din ei având acces la una sau mai multe componente ale sistemului, de exemplu: administratorul are acces la toate componentele sistemului; profesorul are acces la crearea şi redactarea cursurilor, coordonarea cursurilor, alcătuirea agendei şi notelor; studentul are acces la componentele legate de procesul de instruire. În cadrul unui proces interactiv de instruire studentul îşi alege o temă pentru studiere (un domeniu, o disciplină). Cererea respectivă se adresează la baza de date pe probleme ce este coordonată de către profesor şi împreună cu el (profesorul) se ajunge la definirea problemei. Definirea problemei indică la ce disciplină, temă, capitol şi paragraf se referă problema, care este nivelul ei de greutate, ce cunoştinţe verifică ea, precum şi indicaţia referinţelor la materialul teoretic. Prin intermediul unei interfeţei interactive informaţia este prezentată studentului. Parcurgerea materialului de către student este reflectată în baza de date cu rezultatele lucrului care sunt expediate profesorului şi studentului cu careva decizii şi recomandări (dacă este necesar). În cazul în care, după parcurgerea unui volum de material, studentul doreşte să-şi testeze cunoştinţele formulează cerinţele testului, care apelează la baza de date a testelor. După testare rezultatele sunt analizate şi înregistrate în agenda studentului. Dacă apare necesitatea studentul poate obţine unele recomandări vis-a-vis de testul parcurs. Rolul profesorului în acest caz se limitează doar la procesul de introducere şi redactare a testului, accentul fiind pus pe lucrul individual al studentului. În situaţia în care după însuşirea de către student a unui volum de material, profesorul defineşte parametrii testului. Atunci, studentul prin intermediul interfeţei testului parcurge testul. După analiza testelor rezultatele se expediază studentului şi profesorului. Aceste scheme simple de interacţiune a profesorului şi studentului în cadrul unui proces de instruire servesc drept exemplificare a posibilităţilor de îmbunătăţire a procesului de instruire orientat spre student prin elemente interactive. Ca exemplificarea a elementelor de interacţiune prezentate de către autor a fost elaborat un modul de creare a testelor care serveşte drept suport pentru profesori în evaluarea cunoştinţelor studenţilor pe parcursul procesului de instruire.