Discursul instigator la ură, discriminare și dezbinare sunt simptome ale unei crize situate mult mai profund la bazele democraţiei. Acest demers ţine să examineze aceste simptome și să exploreze modalităţile de acţiune pentru a le contracara. Creșterea densităţii mesajelor instigatoare la ură și dezbinare în discursul public este legată de concepţia de supremaţie a unei majorităţi dominante, care le-ar oferi o platformă pentru legitimitate. Această concepţie este alimentată și susţinută de mase, a căror frici și frustrări interioare sunt miza perfectă pentru adâncirea clivajelor sociale. Un alt motiv important este criza pandemică și incapacitatea guvernării de a opri face faţă acesteia. În aceste condiţii este necesară găsirea unui ţap ispășitor și direcţionarea ostilităţilor către acesta, pentru că societatea are nevoie să învinuiască pe cineva de problemele pe care le trăiește. Nu în ultimul rând, discursul de ură ţine să dezorienteze publicul, arătând spre probleme imaginate, flase și sustrăgând atenţia de la probleme cu adevărat importante care merită a fi dezbătute. Toate aceste aspecte fragilizează principiile democratice ale societăţii din Republica Moldova. În 2020, la nivel global a fost înregistrat un index al democraţiei mai jos decât în 2006. Moldova deţine locul 61 în clasament, ceea ce ne vorbește de un deficit democratic evident. Luarea de atitudine, întărirea cadrului legal de contracarare a discursului instigator la ură, discriminare și dezbinare ar putea îmbunătăţi considerabil situaţia. Dar cel mai important, rămâne să definim ce înţelegem prin discursul instigator la ură astăzi, în Moldova.