Întreţeserea dintre gândirea metafizică și concepţia cu privire la educaţie este unul dintre însemnele notorii ale operei filosofice ale lui Jacques Maritain. Focalizând atenţia pe două dintre tratatele ilustrului gânditor francez – Court traite de l’ existence et de I’ existant și Pour une philosophie de l’ education – descoperim modul în care reflecţia metafizică poate deveni solul din care să rodească conceptul și practica educaţiei. Pentru Maritain, doar astfel înţeleasă, ca emergentă dinăuntrul unei gândiri metafizice autentice, educaţia ar fi capabilă să asigure împlinirea fiinţei umane în acord cu vocaţia sa ontologică. Relaţia dintre metafizică și educaţie ni se descoperă ca fiind un raport între temei și scop. Dacă educaţia transpare ca finalitate practică a reflecţiei metafizice, atunci metafizica e cea chemată să asigure fundamentele teoretice și ideatice ale actului educaţional. Lectura comparativă a acestor două lucrări ale lui Maritain ne face totodată să descoperim unitatea gândirii sale filosofice. Formula acestei unităţi e chiar această întreţesere dintre gândire metafizică și conceptul de educaţiei ce face obiectul acestei lucrări. Lecţia majoră pe care ne-o dă metafizicianul și educatorul Maritain e că omul care trebuie educat e același om pe care îl are în vedere și-l studiază metafizica.