Realizarea sincroniei şi articularea cu sistemele educaţionale din spaţiul european, a impus introducerea ciclurilor curriculare, considerate ca periodizări ale şcolarităţii, care au în comun obiective specifice şi care grupează mai mulţi ani de studiu, aparţinând uneori de niveluri şcolare diferite. Aceste periodizări ale şcolarităţii se suprapun peste structura formală a sistemului de învăţământ, cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei etape şi de a regla procesul de învăţământ prin intervenţii curriculare. O propunere în acest sens este implementarea teoriei constructiviste care este bazată pe observaţie şi cercetări ştiinţifice despre modul în care omul învaţă. Lucrurile noi întâlnite se reinterpretează prin prisma experienţelor şi ideilor anterioare, ca rezultat modificând convingerile existente sau renunţarea la informaţia nouă. Procesul poate fi privit ca o spirală, astfel încât subiectul învăţării reflectă permanent asupra experienţelor proprii şi îşi dezvoltă abilităţi tot mai puternice de a integra o nouă informaţie. Accentul instruirii la informatică este pus pe dezvoltarea gândirii algoritmice, pe formarea de competenţe, din punct de vedere constructivist să poată rezolva problemele din viaţa cotidiană utilizând în timp real cunoştinţele, priceperile şi deprinderile dobândite şi aceasta să conducă la crearea de noi cunoştinţe. La nivelul competenţelor, ciclurile curriculare impun finalităţile etapelor din structura formală (preşcolar, primar, gimnazial, liceal, universitar), care determină didactica specifică. Principalele cicluri curriculare în învăţământul din Republica Moldova sunt: de acomodare, urmăreşte adaptarea copiilor cu activităţile organizate de învăţare, formarea competenţei de a învăţa să înveţi, de achiziţii fundamentale, vizează dobândirea cunoştinţelor primare şi formarea competenţei de învăţare. de dezvoltare, urmăreşte dezvoltarea bagajului de cunoştinţe şi formarea deprinderilor de muncă individuală, formarea competenţelor de autocunoaştere, interpersonale. de observare şi orientare, are ca obiectiv major orientarea în vederea formării unei opţiuni profesionale. Aceasta urmăreşte descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, competenţa de autorealizare, dezvoltarea competenţei de bază în ştiinţă şi tehnologie. de aprofundare, are ca obiectiv major adâncirea studiului în profilul şi specializarea aleasă, asigurând în plus şi o pregătire generală, prin studiul disciplinelor din celelalte arii curriculare. Aceasta vizează dezvoltarea competenţelor cognitive necesare corelării şi relaţionării informaţiilor din domenii înrudite ale cunoaşterii, dezvoltarea competenţelor digitale, civice, morale, culturale şi interculturale. de specializare, are ca obiectiv major pregătirea în vederea integrării eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe piaţa muncii (pregătirea cadrelor didactice, profesori de informatică). Aceasta presupune dobândirea încrederii în sine, în reuşita personală, luarea de decizii adecvate în contextul mobilităţii sociale şi profesionale, formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale, antreprenoriale, de specialitate, psohopedagogice, psihosociale, tehnice şi tehnologice, manageriale şi de management al carierei.