Omul este o fiinţă complexă, iar nevoia de a comunica, de a transmite sau de a primi semnale, mesaje (informaţii, idei, sentimente) este o trăsătură fundamentală a sa, ea îi defineşte viaţa, îi coordonează acţiunile, organizarea socială, îi condiţionează întreaga evoluţie. Evoluţia culturii şi a civilizaţiei, a omului însuşi, ca fiinţă superioară conduce la evoluţia conceptului de inteligenţă emoţională şi este legată implicit de evoluţia procesului de comunicare, a relaţiilor interpersonale, de multiplicarea şi diversificarea modurilor şi mijloacelor de comunicare. Trăind într-o societate în continuă schimbare eficienţa şcolarului mic este determinată nu doar de coeficientul de inteligenţă (capacitatea de asimilare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor), dar şi de anumite competenţe emoţionale cu ajutorul cărora elevul va trebui să se orienteze şi să se integreze în mediul socioeducațional . Inteligenţa emoţională (EQ) desemnează măsura în care simţi, comunici şi descrii propriile emoţii, capacitatea de a le identifica, asuma, gestiona şi nu în ultimul rând, gradul în care le înţelegi şi eşti orientat să înveţi din acestea.

Living in a constantly changing society, the efficiency of the little students is determined not only by the IQ (the ability to assimilate knowledge, skills and abilities), but also by certain emotional skills with which the student will have to orient and integrate in the socio-educational environment. Emotional Intelligence (EQ) refers to the extent to which you feel, communicate and describe your own emotions, the ability to identify, assume, manage and last but not least, the degree to which you understand them and are oriented to learn from them.