În articol este analizată concepția lui Lucian Blaga despre esenţa şi specificul conștiinței filosofice, despre autonomia filosofiei care se manifestă în principii ireductibile, mijloace exclusive, procedee singulare şi valori proprii. Este determinat raportul dintre filosofie şi simțul comun, L. Blaga menționând că din punct de vedere al complexității şi profunzimii, conștiința filosofică este net superioară simțului comun. Sunt evidențiate diferențele în atitudinea filosofului și a omului de știință față de experiență, accentuându-se că pentru filosofie aspectul teoretic este mai important și nu este total dependent de controlul experienţei.