We start, in this article, from the idea that the discourse, produced within an act of communication, implies the reporting to a reference level and the reporting to a certain context of the statement that it is seen as a physical, temporal, social, cultural, psychological or cognitive space. After the designation by means of the language of an event, a state of affairs in reality, relative to spatial contextualisation of information presented in the speech, it is a level of organization referential information encoded in the structure of the statement (and speech). Level that we intend to analyze.

Pornim, în articolul de față, de la ideea că discursul, produs în cadrul unui act de comunicare, implică, pe de o parte, raportarea la un nivel de referință, și, pe de altă parte, raportarea la un anumit context al enunțării ce este văzut ca spațiu fizic, temporal, social, cultural, psihologic sau cognitiv. În urma desemnării prin mijloace de limbă a unui eveniment, a unei stări de lucruri din realitate, relaționată la contextualizarea spațială a informației prezentată în cadrul discursului, se constituie un nivel al organizării informației codificate la nivelul structurii referențiale a enunțului (și discursului). Nivel pe care ne propunem să-l analizăm.