Discrimination has entered the speech of civil society and political power recently. The former egalitarian regime did not have the problem of discrimination, all members of the community were so equal, that the differences had been abstracted. There is no discrimination but no right to be different. People with disabilities are people whose social environment, misfit their disabilities physical, sensory, physical, mental and / or associated prevents them from total or their access to equal opportunities in society, requiring protective measures in support of social integration and inclusion. Disabled people differentiate between them by needs, capacities and they have distinct interests, which is exactly how we all make a difference. Many disabilities are not seen. So every day we interact with people who may have disabilities or may be affected by problems that we remain unknown.

Discriminarea a intrat în discursul societăţii civile şi a puterii politice recent. Fostul regim egalitar nu avea problema discriminării, toţi membrii comunităţii erau într-atît de egalaţi, încît diferenţele fuseseră abstractizate. Nu exista discriminare dar nici dreptul de a fi diferit. Persoanele cu dizabilităţi sînt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitînd măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale. Persoanele cu dizabilităţi se diferenţiază între ele prin nevoile, capacităţile şi interesele distincte pe care le au, adică exact cum ne diferenţiem noi toţi. Multe dizabilităţi nu se văd. Astfel încît zilnic interacţionăm cu oameni care pot avea deficienţe sau pot fi afectaţi de probleme care ne rămîn necunoscute.