Articolul are ca obiect de cercetare ansamblul variantelor comunicative ale enunţurilor asertive constituite ca rezultat al modificării structurii informaţionale în raport cu structura lor referenţial-semantică. După o analiză succintă a structurii informaţionale a enunţului şi a unităţilor minime delimitate la acest nivel, sunt analizate şi prezentate variantele enunţului cu ajutorul cărora vorbitorii au posibilitatea de a realiza localizarea lui informaţională în funcţie de situaţia discursivă concretă. Este descris, de asemenea, mecanismul de modificare a acestei structuri fiind prezentate procedeele prin care se constituie variantele comunicative ale enunţului, în calitatea lor de mijloace care asigură legătura dintre enunţ şi contextul utilizării sale