Introducere   Obiectivele generale a evaluării calităţii solurilor sunt îndreptate spre păstrarea şi îmbunătăţirea productivităţii solului, prevenirea şi combaterea proceselor de degradare, stabilirea echilibrului între ecosistemele naturale şi cele agricole. Aceste principii vor asigura utilizarea raţională a terenurilor, tehnicile şi tehnologile avansate, îndreptate spre sporirea eficacităţii sectorului agricol. La baza acestor principii stă evaluarea caracteristicilor cantitative şi calitative a solurilor pentru aprecierea productivităţii lor. Evaluarea terenurilor trebuie înfăptuită după următoarele criterii principale: cartografierea terenurilor supuse proceselor distructive (alunecări de teren, eroziune, salinizare şi alcalizare, hidromorfizm, slitizare s.a.); determinarea structurii învelişului de sol; aprecierea bonităţii solurilor.   Folosirea acestor criterii permite: evaluarea pericolului erozional; evaluarea pretabilităţii terenurilor pentru irigaţie; stabilirea pericolului de alunecare. Rezultatul acestor lucrări va fi elaborarea complexului de măsuri: de protecţie şi organizare antierozională a terenurilor; de păstrare şi îmbunătăţire a  fertilităţii solurilor; recomandări referitor la asolamentele optimale.    Material şi metodă Cercetările de evaluare a stării de calitate a solurilor au fost efectuate în comuna Brăviceni, r-l Orhei, pe o suprafaţă de 3066 ha. Localitatea este amplasată în lunca râului Răut şi pe terasele lui. Situaţia pedoameliorativă este foarte complexă. Petru caracterizarea ei adecvată este necesar aplicarea unu set special de procedee metodologice. La baza lor sunt puse principiile metodei fizico - geografice [1] şi analiza conjugată a materialelor cartografice, rezultatelor de laborator şi datelor observaţiilor naturale cu aplicarea metodelor  genetice, statistic – variaţionale, de sistemă.  Zona cercetată se atârnă către unitatea orografică a Câmpiei ondulate a Moldovei de Nord cu o altitudine de 31-160 m. Predomină versanţii de sud şi est lenţi, cu înclinaţie moderată. Cea mai mare parte a teritoriului studiat (2000 ha) se află în lunca râului Răut, iar restul (1066 ha) se află pe terase. La elaborarea setului de hărţi (scara 1:10000) s-au folosit materialele cercetărilor efectuate curent  de către Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”, cât şi alte materiale de arhivă deţinute de IPOT, AGeoM ş.a.   Rezultate şi discuţii    Solul este un corp natural, care s-a format sub acţiunea factorilor pedogenetici ca clima, relieful, rocile parentale, flora, fauna şi timpul. În ultima perioadă asupra proprietăţilor solurilor o mare influenţă o are factorul antropogen. Societatea umană înzestrată în prezent cu mijloace tehnice performante, metodologii avansate, contribuie substanţial la sporirea sau scăderea fertilităţii. Condiţiile de valorificare a terenurilor agricole strâns corelează cu factorii pedogenetici menţionaţi mai sus, care favorizează folosirea raţional-ştiinţifică a solului pe teritoriul cercetat. Materialele pedologice constituie baza informaţională pentru proiectarea şi organizarea teritoriului, precum şi pentru un şir de aspecte hidrotehnic pedoameliorative, silvice, agrochimice, etc. După raionarea pedogeografică teritoriul respectiv se referă către raionul 5 a silvostepei podişului Rezina şi ocupă o parte din subraionul 5a cu cernoziomuri obişnuite, carbonatice şi soluri aluviale din lunca râului Răut [2, 3, 4]. La obiectul cercetat s-au colectat în total 110 profile de sol. În cadrul lucrărilor pedologice de câmp şi de laborator s-a determinat: conţinutul de humus, textura, gradul de salinizare, gradul de soloneţizare, adâncimea de salinizare – soloneţizare, conţinutul carbonaţilor şi adâncimea lor, gradul de eroziune, roca parentală ş.a. Solurile răspândite pe terase sunt nesalinizate şi nesoloneţizate. În luncă s-a depistat întreaga gama de soluri după gradul de sărăturare(figura 1-2): de la nesărăturate (conturul I) până la foarte puternic sărăturate (conturul V). Pentru factorii susmenţionaţi s-au alcătuit cartogramele corespunzătoare. Toate materialele cartografice au fost supuse unei analize conjugate şi studiate în sistemă [5]. În rezultatul înfăptuirii lucrărilor pedogeoinformaţionale a fost elaborată harta pedologică. Răspândirea spaţială a arealelor de sol este reflectată în fig.3. În luncă solurile salinizate ocupă o suprafaţă de 1125 ha, cele nesalinizate 675 ha. Arealele soloneţizate ocupă 437 ha, cele nesoloneţizate respectiv 1363 ha. Structura învelişului de sol este reprezentată prin două subtipuri de cernoziom – obişnuit, carbonatic şi de soluri aluviale tipice, hidrice şi halomorfe (tabelul). Cernoziomurile au un profil humifer puternic profund [6] de până la 100 cm (A+B), iar conţinutul de humus corespunde gradului moderat. În straturile subiacente conţinutul de humus scade lent. Solul posedă o reacţie neutră (pH=7,0 – 7,6) pe tot profilul. Textura solului este preponderent luto-argiloasă cu conţinutul de argilă fizică de 56 – 60 % . Pentru solurile aluviale de luncă este caracteristic o variabilitate a profilului humifer de la puternic profund până la semiprofund, conţinutul de humus incluzându-se în limitele 2–4%; reacţia actuală este de la neutră până la slab alcalină. Compoziţia granulometrică variază de la luto-argilos până la argilos fin.  După datele grafice şi descriptive obţinute s-a apreciat  potenţialului capacităţii de producţie a solului, exprimat prin indicele de bonitate a solului. În cartograma bonităţii (fig.4) se observă o răspândire practic proporţională la toate clasele ei.Pentru protecţia, îmbunătăţirea fertilităţii solurilor şi, ca urmare, sporirea recoltelor în cadrul consolidării terenurilor agricole a comunei respective, a fost elaborată harta grupării ameliorative a solurilor din linca râului Răut şi harta evaluării potenţialului de eroziune pe terasele din localitate. Aceste hărţi permit elaborarea complexului de măsuri care include: irigarea; desecarea; diminuarea nivelului apelor freatice; spălarea şi evacuarea sărurilor solubile din profil; organizarea antierozională a terenurilor; conservarea şi majorarea  fertilităţii solurilor. Terenurile din luncă au fost grupate în cinci clase (fig.5). Prima clasă se caracterizează cu soluri nesărăturate fără pericol de sărăturare şi nu necesită măsuri speciale de ameliorare. Clasa doua reprezintă terenuri cu soluri slab sau cu pericol slab de sărăturare, relativ uşor ameliorabile; necesită măsuri simple şi unele lucrări de prevenire a sărăturării. A treia clasă reprezintă arealele moderat afetate cu pericol moderat de sărăturare. Ele necesită lucrări şi măsuri moderate de ameliorare. Cea de a patra clasă înglobează terenurile afectate puternic cu pericol intens de sărăturare. Ele sunt ameliorabile în condiţii speciale care necesită  lucrări şi măsuri intensive de îmbunătăţire. Către clasa a cincea se atârnă solurile foarte puternic sărăturate cu pericol foarte intens de sărăturare. De regulă ele sunt ameliorabile în condiţii de eficienţă economică. Ele necesită măsuri şi lucrări speciale foarte costisitoare de ameliorare. Pentru îmbunătăţirea solurilor din clasele III –V este necesară efectuarea lucrărilor de desecare, scăderea nivelului apelor freatice, evacuarea excesului de săruri din profilul solului. Concluzii 1. Teritoriul studiat se încadrează în raionul II pedoclimatic cu umiditate insuficientă. Pentru obţinerea recoltelor scontate este necesară aplicarea irigaţiei terenurilor prin aspersiune sau picurare. 2. Învelişul de sol este prezentat de două subtipuri de cernoziom – carbonatic şi obişnuit şi de soluri aluviale. Nota medie de bonitate a cernoziomului obişnuit cu profil întreg este de 78 puncte, a celui carbonatic – 67 puncte. 3. Solurile aluviale au fost divizate în cinci grupe ameliorative după intensitatea manifestării proceselor de salinizare şi soloneţizare. Pentru fiecare grupă ameliorativă este indicat complexul de măsuri ce urmează a fi aplicat în vederea îmbunătăţirii capacităţii de producere.