Analiza crizei economico-financiare în Republica Moldova reprezintă un subiect aparte, de o importanţă majoră. Nivelul economic maxim (din anul 1989) de până la declanşarea reformelor nu a fost recuperat de către Republica Moldova. Gradul de recuperare a nivelului maxim de dezvoltare economică în Republica Moldova este cel mai mic din lume. De aproape un deceniu, conform datelor principalelor structuri economico-financiare internaţionale, Republica Moldova, ca nivel de dezvoltare (PIB sau consum per capita), se află ferm pe ultimul loc în Europa. Datele din retrospectivă arată că decalajul dintre ultimul loc, rezervat Republicii Moldova (cu o cotă a populaţiei sărace de peste 4/5 din total), şi penultimul este în creştere [1, p.2]. Criza financiar-economică mondială nu trebuie tratată doar ca un act de moment, ci ca un proces de durată. Durata şi consecinţele crizei depind de mai mulţi factori. Pentru Republica Moldova constituie un factor de mare risc proporţiile economiei. Valoarea absolută a PIB-ului nostru este comparabilă cu cifra de afaceri a unor companii din regiune: Rompetrol sau Petrom. La figurat vorbind, economia noastră poate fi descrisă ca un spaţiu în care se vând mărfurile importate pe banii câștigați în exterior de către moldovenii plecaţi la muncă provizorie peste hotare. Deci, în mare măsură, situaţia economică din Republica Moldova depinde de fluxurile valutare din exterior (care devansează ca mărime încasările din export, precum şi veniturile bugetare.) Este dificil de caracterizat economia actuală a ţării noastre în termeni optimişti. E greu de apreciat economia unei ţări care are un potenţial de 2 milioane de lucrători şi doar cu 1 milion de locuri de muncă [2, p.51]. În calitate de factori suplimentari, care pot agrava situaţia, putem evidenţia cel puţin următorii: 1. Criza din statele în care se află majoritatea moldovenilor la muncă (Rusia, Italia, Spania, Ucraina etc.) va conduce la revenirea unei părţi dintre aceştia în patrie (unii cu salarii parţial nerecuperate). În acest context, conform estimărilor specialiştilor, vor reveni circa 500 de mii de angajaţi în alte state.  2. Diminuarea posibilă a intrărilor valutare şi evoluţia nefavorabilă a exportului şi a deficitului comercial. 3. Economia Moldovei este extrem de deschisă: valoarea PIB-ului este comparabilă cu mărimea comerţului exterior. Cota capitalului străin în sectorul bancar depăşeşte 70% din total. 4. Intrările valutare din exporturi sunt extrem de nesemnificative: sub 2/5 din plăţile pentru importuri. Mai mult decât atât, exportul Republicii Moldova este foarte vulnerabil. De exemplu, o cotă semnificativă în exporturi aparţine producţiei sectorului agroindustrial, iar livrările sunt orientate geografic unilateral. Agravarea situaţiei valutare şi economice din Rusia poate conduce la diminuarea livrărilor respective, cu consecinţe nefavorabile pentru agenţii economici şi economie, în general. De asemenea, potrivit datelor Ministerului Reintegrării, uzina metalurgică din Râbnița/ Râmniţa (UMR) asigură circa 50% din producţie (în anul 2008, aproximativ 1100 mil. dol.) şi peste 60% din exportul regiunii. Diminuarea cererii de metale pe piaţa internaţională poate conduce, într-un termen scurt, la agravarea situaţiei economico-financiare, şi aşa extrem de complicată, din regiunea transnistriană. Rezervele la depozitele UMR deja au crescut în ultimele luni cu mult peste norma obişnuită. Altfel vorbind, s-au micşorat substanţial încasările valutare. 5. Datoriile externe ale Republicii Moldova depăşesc cu mult rezervele valutare (circa de două ori) [2, p.61]. Câteva posibile măsuri anticriză: 1. În situaţia în care statele cu economii sănătoase recurg la etatizări, inclusiv în sectorul bancar, trebuie stopat aşa-numitul proces de privatizare (efectuat tradiţional la preţuri sub valoarea reală, deci, de fapt, în mod fraudulos). În special, aceasta se referă la Banca de Economii, care ar trebui să rămână cu statut public. Atât experienţa altor state din sec. XX, precum şi cea din ultimul timp, au arătat univoc că, la timp de criză, rolul statului creşte. Cu cât mai eficient utilizează autorităţile publice pârghiile ce le au dispoziţie, cu atât mai eficient şi rapid decurge ieşirea din criză. Respectiv, una din cauzele de bază ale apariţiei crizei a fost şi este liberalismul excesiv în domeniul economiei. 2. Urmează a fi majorate substanţial plafoanele depozitelor bancare garantate. (Actuala statistică bancară defectuoasă, precum şi secretizarea ei, nu permite să stabilim care ar fi plafonul necesar al mărimii depozitelor garantate ce ar asigura, de exemplu, 90-95% din suma totală a depunerilor bancare.) Trebuie să ţinem cont de faptul că o bună parte a depunerilor revin titularilor care se află în afara Republicii Moldova. Dacă până nu demult, pentru aceştia era atractivă mărimea dobânzii din băncile comerciale de la Chişinău, atunci în noile condiţii, mai importantă devine garanţia integrităţii acestora. Lipsa unor atare garanţii poate conduce, într-o perspectivă nu prea îndepărtată, la retragerea sau reorientarea geografică a acestora. 3. Cu altă ocazie (cu 5-10 ani în urmă), am menţionat asupra necesităţii înfiinţării unor bănci de stat, în special a Băncii Ipotecare şi a unei Bănci Investiţionale. În acest context, revenim şi asupra importanţei ratei dobânzii şi a politicii de creditare. 4. Se impune revizuirea politicii cursului valutar, care ar reflecta situaţia economică reală şi ar contribui la relansarea economiei. Menţinerea artificială a cursului va conduce la epuizarea rezervelor valutare în următoarele luni.5. De asemenea, trebuie reformată politica în domeniul comerţului exterior, precum şi cea valutară. În primul rând, se impune optimizarea structurii rezervelor valutare şi majorarea substanţială (cel puţin de 2 ori) a cotei monedei euro în total. De fapt, acest lucru deja trebuia să fie realizat către anii 2004-2005, aşa cum a procedat România. Orientarea strategică a Republicii Moldova spre UE ne arată univoc că şi structura rezervelor valutare trebuie să fie pro-UE. 6. E necesară relansarea politicii investiţionale, care rămâne a fi problema macroeconomică majoră pe termen mediu şi lung. 7. Se impune (încă din anii 1999-2002) ataşarea leului de moneda unică europeană. 8. Odată cu adoptarea unor măsuri eficiente şi în timp util, se cere să fie ameliorat radical şi modul de prezentare a informaţiilor socioeconomice, în primul rând – a celor financiare. Lipsa unor date bancare elementare sau secretizarea acestora reprezintă un factor de risc [3]. Putem afirma că actuala putere ar trebui să dea dovadă de înţelepciune în politicile interne şi să nu-şi asume reforme care nu vor duce la nimic altceva decât la presiuni financiare pe care bugetul moldovenesc nu le va putea suporta.