Crizele economice sunt un fenomen specific aproape fiecărei naţiuni şi oricărui stat contemporan viabil. În contextul globalizării, criza economică a devenit unul din subiectele de bază abordate în mass-media, în mediul profesional și personal. Adrian Neculau afirmă că fenomenul crizei, indiferent de domeniul în care are loc, „se repercutează astăzi la nivel mondial, de la un sector la altul, afectând existenţa şi activitatea întreprinderilor, ale grupurilor, ale familiilor, ale indivizilor în plan personal, în echilibrul lor psihic şi somatic‖[1, p.40].  Criza economică, după cum afirmă Barus-Michel, posedă toate caracteristicile unei crize psihosociale. Acest fenomen dispune de nişte realităţi foarte sensibile la schimbările ce au loc la nivel psihologic, cum ar fi emoţii, percepții, motivații, toate manifestându-se la scară socială. Situaţiile în care au loc fluctuaţii ale proceselor economice pot afecta echilibrul psihologic al indivizilor, dar şi al organizaţiilor care îşi desfăşoară existenţa în cadrul social afectat. Acest lucru se datorează instituţionalizării alertei şi instabilităţii economice de către organizaţie, pe când la nivel individual, are loc interiorizarea stării de criză. Capitalismul îşi lasă şi el amprenta, impunând atât instituţiilor, cât şi angajaţilor acestora necesitatea de a fi cât mai flexibili, or, pe timp de criză economică, se accelerează viteza schimbărilor, micşorându-se, totodată, timpul pentru identificarea strategiilor de menţinere a echilibrului. Un studiu realizat în Marea Britanie, în anul 2010, a demonstrat că recesiunea economică, însoţită de şomajul în creştere şi măsurile de austeritate impuse de guvernanţi, au condus la sinuciderea în Anglia a peste 1 000 de persoane [3]. Astfel, observăm că sintagma „criză economică‖ devine una generică, care s-a instalat în conştiinţa individului, construind un întreg pattern comportamental şi un stil de percepere a situațiilor din viaţă corelate cu acesta. Procesul prin care are loc interiorizarea tuturor conceptelor cu care operăm zi de zi se realizează, în mare parte, prin intermediul reprezentărilor sociale.Un asemenea context economic îl putem observa în toate ţările înalt dezvoltate. Pe lângă criza economică, mai au loc şi modificări considerabile ale tehnologiilor moderne, care impun, la rândul lor, o nouă treaptă de dezvoltare şi adaptare a cadrului de muncă. Lilian Negură [2, p.159] evidenţiază câteva forme de revoluţie a muncii, şi anume: structura şomajului, flexibilitatea şi diversitatea statusurilor angajaţilor. Se atestă o tot mai vastă diversificare a tipurilor de angajatori, dar şi a contractelor de muncă.  Odată cu instaurarea capitalismului, instituțiile din Republica Moldova cunosc aceleaşi procese de tranziţie ca şi cele de peste hotare. Pe lângă influenţa crizei economice, Moldova se mai confruntă şi cu grave probleme sociale. Acestea favorizează apariția unor noi tipuri de instituţii, care ar putea acoperi serviciile sociale nesuplimentate de stat, și anume Organizaţiile Societăţii Civile (OSC). La moment, în Republica Moldova sunt înregistrate peste 8000 de OSC-uri [4], care vin cu un model total diferit al muncii faţă de cel existent în instituţiile publice şi instituţiile private. Acestea cunosc finanţare exterioară, impun tipuri noi de funcţii şi au un model specific de organizare. Anume aceste diferențe ne mobilizează interesul pentru studierea influenţei crizei economice asupra angajaţilor din OSC-uri. În cadrul cercetării noastre au participat 31 de angajaţi din 4 OSC-uri. Aceștia trebuiau să îndeplinească condiţiile:   să lucreze în instituţia dată cel puțin 3 zile pe săptămână;  să fie implicaţi în activitatea profesională a instituției de cel puţin 6 luni;  la momentul efectuării cercetării, să nu activeze într-un alt tip de instituţii. Angajaţilor le-a fost aplicat un chestionar de colectare a asociaţiilor libere privind criza economică, care, ulterior, au fost prelucrate conform tehnicii prototipice categoriale. Totodată, angajaţii au fost supuşi unui interviu pentru a scoate în evidenţă aspecte specifice privind mediul de muncă.  În urma prelucrării datelor, am observat că nucleul central este constituit din concepte, precum: lipsuri, neajunsuri, sărăcie. Statutul ambiguu al reprezentării sociale are o conotație mai apropiată de stările emoţionale pe care le trăieşte individul pe timp de criză economică: stres, depresie, pericol, frică. Tot aici vedem şi noţiuni ca şomaj, emigrări şi scăderea investiţiilor din exterior, lucru care are legătură directă cu specificul de activitate al OSC. Fără investiţiile din exterior şi ajutorul donatorilor, multe OSC-uri ar fi nevoite să-şi încheie activitatea. O altă caracteristică importantă pe care o înregistrează angajaţii OSC-urilor este componenţa elementelor periferice. Aici putem observa o puternică dorință de schimbare, sentimentul de revoltă şi opoziție, dar și o îngrijorare deosebită pentru problemele sociale pe care le cauzează criza economică: foametea, divorțurile, corupţia, criminalitatea, copiii rămași fără părinţi. Acceptăm veridicitatea a două explicaţii în acest sens: aşa cum majoritatea OSC-urilor lucrează în vederea diminuării crizei economico-sociale, angajaţii cunosc efectele dezastruoase ale problemelor sociale asupra societăţii şi se simt afectaţi, în OSC-uri activează preponderent persoane cu un nivel ridicat al responsabilităţii civice. În baza interviurilor, am obţinut următoarele informaţii: în OSC-uri persistă un climat stresant, dar plin de entuziasm; se vorbeşte puțin despre criza economică, mai mult despre problemele sociale; motivaţia de a activa în OSC o constituie sentimentul de realizare socială; persoanele se simt vulnerabile financiar din cauza instabilităţii finanţărilor; au un nivel înalt al încrederii în instituţie şi în viitor, în general; nu există corupţie. În urma cercetării, se evidenţiază faptul că angajații OSC-urilor au interiorizat foarte bine activităţile pe care le desfăşoară şi problemele sociale pe care încearcă să le amelioreze prin munca lor. Aici persistă îngrijorare nu atât pentru problemele financiare cauzate de criza economică, ci pentru cele sociale. Totodată, observăm că fiecare structură organizaţională, alături de specificul de activitate pe care îl desfăşoară, aplicată unui grup social, influenţează dinamica imaginilor şi cogniţiilor operatorii pe care le deţine fiecare individ din cadrul acestui grup social. Acest fapt se datorează forţei de structurare de care dispune angajatul, dar şi sugestibilităţii care facilitează interiorizarea condiţiilor impuse de mediul exterior. Conştientizarea, de către managementul instituţiei angajatoare, a importanţei ameliorării percepției negative a crizei economice poate contribui la eficientizarea procesului de muncă, creşterea nivelului motivației în rândul angajaţilor, menţinerea unui climat sănătos în cadrul organizaţiei şi diminuarea presiunii crizei asupra stării de sănătate psihologică a fiecărui angajat în parte. Iată de ce, sperăm că produsul cercetării noastre va asigura o perspectivă nouă asupra contextului organizaţional şi al modului în care acesta influenţează reprezentările sociale ale individului, dar şi o sursă pentru o mai bună înţelegere privind funcţionarea individului în contextul unei societăţi aflată în permanentă criză economică.