Este cunoscut faptul că inovaţiile sunt motorul dezvoltării. Iată de ce, statele lumii susţin, prin diverse modalităţi, investiţiile în inovaţii, în capitalul uman. Susţinerea însă nu se face haotic, ci prin analize complexe care au la bază modele de cuantificare a efectului de multiplicare a investiţiilor în tehnologii şi procese inovaţionale [1, p.323-351]. Tot mai mulţi cercetători au ca obiectiv de cercetare modelarea acestor procese. Rezultatul cercetărilor se concretizează în modele teoretice, care vin să justifice procesul de subvenţionare în inovaţii. Printre cele mai reprezentative teorii, putem menţiona Teoria creşterii endogene (Endogenous Growth Theory) [2, p.694], dedusă de către cercetătorii Ph.Anghion şi P.Howitt încă în anul 1992, ulterior fiind dezvoltat şi modelul Competition Imitation and Growth with Step-By-Step Innovation [3, p.467-492].  Aceste modele iau în considerare diverse forme de subvenţionare: transferuri către firmele concurente egale după nivelul tehnologic, subvenţii, subvenţionare proporţional cu costurile pentru cercetare şi dezvoltare (R&D), granturi pentru transferurile tehnologice etc.  Modelele teoretice menţionate, dar şi alte teorii şi modele impun necesitatea luării în considerare a unui şir de factori la acordarea ajutorului din partea statului pentru anumite domenii de activitate economică, şi anume: tipul pieţei, intensitatea concurenţei în ramură, perioada de subvenţionare. În baza acestor modele, se pot efectua estimări ale intensităţii legăturii dintre evoluţia cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare şi ritmul de creştere a economiei. De asemenea, prin aplicarea acestor modele de creştere endogenă, pot fi date aprecieri dacă subvenţiile acordate inovatorilor în condiţii de concurenţă stimulează sau nu progresul tehnologic.  O altă problemă abordată tot mai des în literatura de specialitate este următoarea: ce este mai avantajos să subvenţionăm: inovaţiile sau imitarea inovaţiilor, pentru a realiza o creştere economică mai accelerată [5].  În Republica Moldova, acestei probleme i se acordă o mare importanţă, întrucât economia moldovenească tinde să se integreze tot mai mult în economia europeană şi cea mondială, concurând, ca şi alte state atât din Europa Centrală şi de Est, cât şi din CSI, pentru atragerea investitorilor străini. Competitivitatea pe plan mondial depinde de competenţele inovaţionale ale întreprinderilor mici şi mijlocii, de gradul de calificare a forţei de muncă, calitatea sistemului educaţional şi a cercetării.  Conform Indicelui Global de Inovaţii (IGI), în anul 2014, Republica Moldova s-a poziţionat pe locul 43 din 143 de state, fiind în creştere cu 2 poziţii faţă de anul 2013. În anul 2012, Indicele Global de Inovaţii, în raport cu datele medii pe ţările din Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi cu cele din Europa Centrală şi de Est are o poziţie relativ satisfăcătoare [4]. În acest studiu, ne vom referi la poziţionarea Republicii Moldova după IGI, pornind de la aprecierile a 2 grupe de indicatori (Tabelul 1): a) Indicatori ai rezultatelor de cunoaştere şi tehnologice (generarea de cunoştinţe, impactul şi diseminarea acestora); b) Produse creative (crearea de bunuri, servicii creative/culturale).Poziţia Republicii Moldova, conform Rezultatelor de cunoaştere şi tehnologice, în anul 2014 s-a îmbunătăţit atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ faţă de anul 2012, datorită creşterii scorului impactului şi difuziunii cunoştinţelor în raport cu generarea de cunoştinţe. În anul 2012, Republica Moldova a înregistrat un scor puţin peste nivelul mediu al ţărilor Europei Centrale şi de Est. Un scor înalt se atestă la indicatorul Generare de cunoştinţe, însă impactul şi difuziunea sunt mult mai mici în raport cu cunoştinţele generate. Astfel, dacă se atestă o creştere a numărului de cereri de înregistrare a brevetelor de invenţii, valoarea economică a unei părţi mari de brevete este îndoielnică. Cele care sunt înregistrate nu sunt valorificate, adică ideile rămân pe hârtie. Numărul brevetelor înregistrate la Organizaţia Internaţională pentru Proprietate Intelectuală (WIPO a World Intelectual Property Organization) şi la Oficiul European de Patente (EPO – European Patent Office) este foarte mic. Republica Moldova este poziţionată favorabil din perspectiva numărului de articole ştiinţifice şi tehnologice publicate.  Exporturile de bunuri de creaţie indică o poziţie favorabilă în comparaţie cu cele două grupuri de state, dar şi o poziţie sub media statelor ECE şi CSI la capitolul export de servicii creative (publicitate, marketing, cercetare şi dezvoltare, arhitectură, servicii culturale etc.), fiind un potenţial pe care cetăţenii şi entităţile din republică l-ar putea valorifica cu succes (Tabelul 2). Totodată, se atestă o poziţie destul de modestă în ceea ce priveşte poziţia online. Astfel, la 1000 de persoane revin doar 2,8 unităţi web-domenii generice de nivel superior, comparativ cu circa 100 de unităţi în SUA, Luxemburg, peste 5 în Ucraina, şi 4 – Federaţia Rusă ; nivelul mediu în statele Europei Centrale şi de Este este de circa 25 de web-domenii.Aceasta indică o prezenţă redusă a companiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova în reţeaua Internet, fapt care diminuează gradul de promovare a produselor şi serviciilor naţionale.  În concluzie, vom menţiona că, după anumite criterii inovaţionale (invenţii, mărci, bunuri de creaţie, export de servicii creative informatice şi conexe), după IGI 2014 şi 2012, Republica Moldova depăşeşte atât media pe CSI, cât şi nivelul mediu al ţărilor ECE. Totodată, constatăm un potenţial inovaţional nevalorificat, care prin subvenţionare eficientă ar putea contribui la o creştere semnificativă a economiei. Datele comparative furnizate de The Global Innovation Index 2014 [4] demonstrează că, deşi Republica Moldova investeşte suficiente resurse publice în cercetare-dezvoltare, structura cheltuielilor nu susţine procesul inovaţional. Aceasta încă o dată demonstrează necesitatea aplicării modelelor teoretice în fundamentarea strategiilor inovaţionale şi formularea de politici de subvenţionare a inovaţiilor.