Problema de cercetare a acestui articol conține trei variabile din domenii diferite de cercetare – limbă și comunicare, educație, psihologie. Scopul studiului constă în stabilirea particularităților comunicării specifice a adolescenților în legătură cu educația informală. Am început discursul investigativ prin a clarifica semnificația substantivelor dezvoltare și transformare, cu referire la adolescenți, iar sociolectele argou și jargon fiind doar fundalul socio-emoțional al dilemei dezorientative, inerentă adolescenței. Am constatat că educația informală ca o formă cu deschidere maximală a educației este valorificată de pe principii nespecifice acestei forme a educației. Pe parcursul studiului n-am recurs la elaborarea vreunei metode de temperare a comunicării adolescenților prin argouri sau jargoane, în special în cadrul subculturii informale. Dar, am recurs la sintagma dilema dezorientativă, ea constituind prima din cele zece faze ale învățării transformative. Prin urmare, recomandăm aplicarea modelului învățării transformative „prin care subiectul transformă cadrele de referință deja formate pentru a le face mai incluzive, discriminatorii, deschise și reflective, astfel încât acestea să poată genera convingeri și opinii ce s-ar dovedi mai adevărate sau justificatoare în ghidarea acțiunilor.”

The research problem of this article contains three variables from the research domains – language and communication, education, psychology. The aim of the study is the stability of the particularities of the specific communication of teens in relation to informal education. We began the investigative discourse by clarifying the meaning of the nouns development and transformation, with reference to teenagers, and the sociolects slang, being only the socio-emotional background of the disorienting dilemma inherent in the period of teen. The informal education as a form with maximum openness of education is capitalized on non-specific principles. During the studies, we did not resort to the development of any method of tempering the communication of teenagers through slang or jargon, especially within the informal subculture. But, we resorted to the phrase disorienting dilemma; it constitutes the first of the teen phases of transformation. Therefore, we recommend the application of the model of transformative learning ,,through which the subject transforms already formed frames of reference to make them more inclusive, discriminating, open and reflective, so that they can generate beliefs and opinions that would prove to be truer or justified in guiding actions.”