Comunicarea oferă o analiză hermeneutică a formelor de reprezentare a grotescului în poezia lui  Nicolae Esinencu. În structura textelor poetului grotescul are o mare însemnătate. Efectul estetic de grotesc este obținut prin mai multe strategii, de la deconstrucția metodei logice, precum silogismul, până la rizibil, clovnesc, oribil. La nivel sintactic, autorul apelează la întorsătura semantică bruscă din partea a doua sau din ultimul vers al poeziei. Aceste strategii au rolul de a invita cititorul la „concreare”. Grotescul prinde forme însă și în surprinderea și punctarea fugitivă a diferitor senzații, emoții și gânduri, pe care le declanșează datele realității. Textele lui Nicolae Esinencu sunt capabile să erodeze, prin impunerea unui alt model, lipsit de rigitatea și gravitatea poeziei docile, poezia scrisă după calapodul realismului socialist. Rezistența prin cultură a însemnat, șansa de a rămâne sub totalitarism un scriitor integru, care nu și-a trădat vocația nici după căderea comunismului, producând texte de certă valoare. În aceste texte motivele grotești se metamorfozează, împletind estetica urâtului cu cea a comicului. Cu ajutorul acesta, scriitorul reușește să mențină atenția cititorului.