Arta este un proces schimbător ca și societățile care o produc și care trăiesc și se bucură de valorile artistice. Chiar și în sferele cele mai conservatoare ale artei, precum este pictura murală/monumentală – arta e în permanentă schimbare. Progresul social, solicitările societății sunt determinate de dinamismul artei monumentale, Mozaicul contribuie la definirea individualităţii artistice a construcţiei arhitectonice din care face parte, ilustrând convingător tendinţele existente într-o anumită perioadă și ambianţa în care a fost creat acest ansamblu. În consecinţă, unele picturi murale au ajuns să se identifice într-atât cu monumentele de arhitectură, încât aspectul acestora nici nu mai poate fi conceput fără pictura monumentală respectivă. Această sintagmă include categoriile tehnice ale mozaicului, sgraffito, fresca, vitraliul și tehnica al secco. Pictura monumentală reprezentă creativitate artistică, sincretică și magico-spirituală a tuturor civilizaţiilor umane, în domeniul specific artelor plastice, a fost întotdeauna o expresie a modului de percepere a lumii înconjurătoare și a evoluat în concordanţă cu dezvoltarea societăţii. Într-un fel, ea a reflectat și reflectă etapele principale ale evoluţiei unei comunităţi, devenind o cronică elocventă a diverselor perioade, menită să dezvăluie cele mai importante aspecte ale acesteia, ca un document complex, capabil să specifice nivelul resurselor, posibilităţile materiale și tehnice, gustul și aspiraţiile artistice existente. În comunicarea de față vom încerca să conturăm imaginea picturii murale, a interpretării din punct de vedere a acțiunii asupra privitorilor, prin intermediul percepției vizuale a mozaicului. Artistul, prin intermediul limbajului plastic, exprimă viziunea sa asupra lumii înconjurătoare, a universului nevăzut, stabilind o legătură între reprezentare (imagine) și privitor/receptor, ajunge să distingă aspecte ale fenomenului artistic, în exprimarea unitară organică în compoziția monumentală. Pentru redarea/crearea imaginii în tehnica mozaicului, artistul plastic monumentalist este obligat să cunoască legile după care funcționează perceperea vizuală, psihologia și cele ale picturii murale. Mozaicul este prețuit ca fiind cea mai rezistentă dintre toate tehnicile picturii, care poate fi socotită ca și veșnică. Fiind rezistent la lovituri, uzură, la umezeală, se poate spăla, este neatacat de agenți chimici, de îngheț, având și un rol de protector al zidului pe care este aplicat, totodată având și o durabilitate artistică în timp.