Implicațiile completării art.324 din Codul penal cu alin. (4)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
2713 131
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-19 16:02
SM ISO690:2012
POPOV, Ruslan. Implicațiile completării art.324 din Codul penal cu alin. (4). In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe juridice și economice , 10-11 noiembrie 2015, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2015, R, SJE, pp. 62-65.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
R, SJE, 2015
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2015

Implicațiile completării art.324 din Codul penal cu alin. (4)


Pag. 62-65

Popov Ruslan
 
Universitatea de Studii Europene din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 15 octombrie 2019


Rezumat

La 23.12.2013, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative [1]. Conform acesteia, printre altele, art.324 „Coruperea pasivă” din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare – CP RM) a fost completat cu alin. (4). Dispoziția acestui alineat este formulată astfel: „(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale”. După S.Brînza și V.Stati, la alin.(4) art.324 CP RM este stabilită răspunderea pentru o infracțiune distinctă: pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 u.c.– pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia [2]. Aceiași autori explică: la alin.(4) art.324 CP RM atestăm nu o circumstanță atenuantă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. Nu există o componență „de bază” de corupere pasivă, componență care: 1) nu ar presupune că remunerația ilicită, care constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunii, se caracterizează prin parametri valorici concreți și 2) pe care s-ar grefa în calitate de circumstanță atenuantă proporţiile care nu depăşesc 100 u. c. ale remunerației ilicite. Iată de ce, proporţiile care nu depăşesc 100 u. c. ale remunerației ilicite nu reprezintă o circumstanță atenuantă pentru infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.324 CP RM [3]. În opinia lui V.Stati, o circumstanță este o împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen. Pe cale de consecință, o circumstanță agravantă prevăzută de legea penală îndeplinește rolul de apendice, de adaos, de supliment, de anexă la componența de bază a infracțiunii [4]. Ceea ce este prevăzut la lit.b) alin.(2) și lit.c) alin.(3) art.324 CP RM corespunde acestei condiții. În contrast, ceea ce este prevăzut la alin.(4) (și la alin.(1), lit.a1 ), c), d) alin.(2), lit.a), b) alin.(3)) art.324 CP RM nu corespunde acestei condiții. Care sunt implicațiile unei asemenea stări de lucruri? Prima implicație: infracțiunea specificată la alin.(4) art.324 CP RM formează concurs cu oricare dintre infracțiunile prevăzute la alin.(1), lit.d) alin.(2) sau lit.b) alin.(3) art.324 CP RM. Aceasta reiese din cele evocate supra: nu este posibil ca, în contextul aceleiași infracțiuni, parametrii valorici ai remunerației ilicite să se caracterizeze concomitent prin: proporţii care nu depăşesc 100 u. c.; proporții de 100-2.500 u. c.; proporții mari; proporții deosebit de mari. A doua implicație: a) subiect al infracțiunii prevăzute la alin.(4) art.324 CP RM poate fi doar persoana publică sau persoana publică străină. Aceasta reiese din referirea la alin.(1) art.324 CP RM, la care legiuitorul recurge în alin.(4) art.324 CP RM. Care trebuie să fie soluția de calificare în cazul în care funcționarul internațional sau persoana cu funcție de demnitate publică pretinde, acceptă sau primește, personal sau prin mijlocitor, bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 u. c. – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptă oferta ori promisiunea acestora – dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 u. c. – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia? Considerăm că, într-un asemenea caz, răspunderea trebuie aplicată în baza alin.(4) art.324 CP RM. Nu în baza lit.a1 ) alin.(2) sau lit.a) alin.(3) art.324 CP RM. Această concluzie decurge implicit din regula fixată la lit.a) art.117 CP RM: în situația concurenței dintre componenţa de infracţiune cu circumstanţe atenuante şi alta cu circumstanţe agravante, infracţiunea se califică în baza celei cu circumstanţe atenuante. Chiar dacă la alin.(4) art.324 CP RM nu este consemnată o circumstanță atenuantă, nu ar fi corect să ignorăm principiul care stă la baza regulii de calificare susmenționate – „in dubio pro reo”; b) din aceleași considerente, alin.(4) art.324 CP RM (și nu lit.c) alin.(2) art.324 CP RM) urmează a fi aplicat în ipoteza în care persoana publică, persoana publică străină, funcționarul internațional sau persoana cu funcție de demnitate publică extorchează, personal sau prin mijlocitor, bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 u. c. – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptă oferta ori promisiunea acestora – dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 u. c. – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia; c) din aceleași considerente, alin.(4) art.324 CP RM (și nu lit.b) alin.(2) sau lit.c) alin.(3) art.324 CP RM) trebuie aplicat în situația în care persoana publică, persoana publică străină, funcționarul internațional sau persoana cu funcție de demnitate publică pretinde, acceptă, primește sau extorchează, personal sau prin mijlocitor, bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 u. c. – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptă oferta ori promisiunea acestora – dacă acestea se exprimă în proporţii care nu depăşesc 100 u. c. – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia, și dacă infracțiunea este săvârșită, după caz: de două sau mai multe persoane; în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale. A treia implicație: care normă este imputabilă corupătorului în cazul în care persoana coruptă răspunde în baza alin.(4) art.324 CP RM? Se conturează două posibile răspunsuri la această întrebare: 1) nu se aplică nici una din dispozițiile de la art.325 CP RM, întrucât în acest articol lipsește un alineat corespondent cu alin.(4) art.324 CP RM; 2) se aplică alin.(1) art.325 CP RM. Acceptăm a doua variantă de răspuns (cu condiția că este coruptă o persoană publică sau o persoană publică străină). Aceasta deoarece, în contextul infracțiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM, parametrii valorici ai remunerației ilicite se caracterizează prin proporţii de până la 2.500 u.c. (inclusiv prin proporţii care nu depăşesc 100 u.c.). Doar în prezența condițiilor descrise la alin.(2) art.14 CP RM, nu s-ar aplica răspunderea penală pentru coruperea activă caracterizată prin proporţii care nu depăşesc 100 u.c. A patra implicație: care este soluția de calificare în ipoteza în care coruperea activă se caracterizează prin proporţii care nu depăşesc 100 u. c., infracțiunea fiind săvârșită, după caz: de două sau mai multe persoane; în privinţa unei persoane cu funcţie de demnitate publică sau a unui funcţionar internaţional; în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale? Într-o astfel de ipoteză se va aplica, după caz, lit.b) alin.(2) sau lit.a1 ) ori b) alin.(3) art.325 CP RM. Nu ar fi posibilă aplicarea alin.(1) art.325 CP RM. Aceasta întrucât, în dispoziția art.325 CP RM, proporţiile care nu depăşesc 100 u. c. nu sunt nominalizate expres. Asemenea proporții ale remunerației ilicite reprezintă doar o circumstanță atenuantă faptică a infracțiunilor specificate la art.325 CP RM. Luând în considerare dispoziția alin.(2) art.76 CP RM, o asemenea circumstanță ar putea fi reținută la stabilirea pedepsei. Recomandări de lege ferenda: având în vedere efectul derutant al dispoziției de la alin.(4) art.324 CP RM, propunem reformularea acesteia după cum urmează: „Coruperea pasivă săvârşită în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale”. De asemenea, considerăm necesară completarea art.325 CP RM cu alin. (31 ) care să aibă următorul conținut: „Coruperea activă săvârşită în proporţii care nu depăşesc 100 u.c.”.