Limbajul religios funcționează în calitate de variantă paralelă, independentă în raport cu cea laică. Astfel fenomenele lingvistice reperabile în textul religios capătă conotații multiple. Frecvența infinitivului lung cu valoare nominală în textele imnografice este o trăsătură imanentă a acestora. Acatistele abundă în nume de acțiune derivate de la infinitivul lung care, în majoritatea situațiilor, contribuie la edificarea unor unități culturale specifice cultului creștin ortodox. Valorile conotative fiind mult mai frecvent întâlnite decât cele denominative.

The religious language functions as a parallel variant, independent in relation to the secular. So, these linguistic phenomena reperabile in the religious texts gets multiple connotations. The frequency of the long infinitive terms with a nominal value in the hymnographic texts is a feature of them. The Akathists abounds in verbal nouns derived from the long infinitive term which, in most situations, contributes to the building of the cultural units specific to the Christian Orthodox cult. The conotative values are much more frequently than those denominative in religious texts.