Societatea de astăzi este supusă unor importante schimbări datorită dezvoltării rapide a tehnologiilor informaţionale, evidentă fiind apariţia unei societăţi noi, unei societăţi informaţionale, care modernizează nu doar economia, ci şi întregul sistem politic, educaţional şi social. Influenţa tehnologiilor digitale este simţită şi în contextul mass-mediei, accesarea, procesarea, stocarea şi transmiterea informaţiilor fiind mult mai facile şi mai ieftine. Astfel că mass-media are rol esenţial în formarea, ghidarea electoratului, implicându-se în educaţia democratică a cetăţenilor prin faptul că recomandă, prescrie, indică regulile politice, structurează şi mediază înţelegerea proceselor decizionale şi coordonează activităţile actorilor politici [1, p.34]. În articolul de faţă, ne vom concentra doar pe comunicarea de campanie electorală, una dintre cele patru tipuri de comunicare subsumate intereselor instituţional-politice (prezidenţială, guvernamentală, a puterii locale şi de campanie electorală), fiind una expresivă, persuasivă şi de interes public deosebit. Credem important a menţiona că principala contribuţie a massmediei la procesul politic constă în stabilirea agendei publice şi informarea cetăţenilor prin intermediul diverselor mijloace de vehiculare a informaţiei, precum: mijloace scrise (ziare, reviste), mijloace audiovizuale (radioul, televiziunea, internetul, complexe multimedia). În acest sens, David Weaver susţine că ştirile prezentate de mass-media au rolul crucial de a determina importanţa publică a subiectelor puse în discuţie, obiectivul-cheie al comunicărilor politice fiind favorizarea unui sau altui partid sau actor politic [3, p.2]. În ultimii ani, „ştirile” sunt cel mai reuşit mijloc de a informa cetăţenii cu referire la activităţile politice din ţară, dar şi de a structura şi de a ghida dezbaterea politică. Dar este demonstrat deja faptul că mass-media nu relatează într-o manieră neutră, imparţială ceea ce se petrece în arena politică, fiind influenţată fie de preferinţele politice, fie de influenţele politice. Aşadar, realitatea politică poate fi prezentată obiectiv (aşa cum este ea), subiectiv (cum este percepută de ziarişti, actori politici şi cetăţeni) sau din punctul de vedere al realităţii constructive (aşa cum sunt prezentate, relatate de mijloacele de comunicare, de mass-media). În cele din urmă, mass-media transmite fluxul de informaţie în mod bidirecţionat, de la actorii politici către cetăţeni, dar şi de la cetăţeni către politicieni, or, reprezintă opinia publică, păreri, impresii cu privire la anumite probleme sau rezultatele unor sondaje de opinie [2, p.4]. Politica trece hotarele persuasiunii şi devine un spectacol, în care implicit se regăseşte şi mass-media, iar factorii informaţionali, de stil, marketing politic sunt la fel de relevanţi precum conţinutul şi fondul acestora. Temele comunicărilor politice mereu au fost de interes public, acestea reprezentând acel spaţiu simbolic în care se informează, se ghidează, se negociază construcţia agendei publice, dar şi prezentarea actorului politic, mediatizarea fiind condiţia sine qua non a oricărui act de comunicare politică, iar mass-media, principala sursă de vizibilitate a informaţiei politice, implicit, dezbatere publică. Prin urmare, mass-media este cea care stabileşte interacţiunea dintre alegători şi participanţii la comunicarea politică, tot ea poate crea şi distruge imagini, istorii şi proiecte electorale. Conceperea, derularea şi deznodământul unei acţiuni politice depind tot mai mult de mediatizarea televizată şi online. Comunicarea politică a ajuns dependentă de o întreagă industrie a „imaginii”, fiecare gest al omului politic fiind calculat şi proiectat prin intervenţia consultanţilor politici. În consecinţă, mass-media devine şi ea un membru ce participă în arena politică, cu rol de procuror sau, dimpotrivă, rolul de avocat, consolidând imaginea politicienilor.  Mai jos vom încerca să prezentăm modelul în care a fost folosită mass-media pentru a disemina mesajul electoral.  Campania electorală pentru alegerea primarului, mun. Chişinău, 2015 Urmărind politica din ţara noastră pe parcursul ultimilor 15 ani, am constatat că în perioada electorală canalele principale de difuzare a informaţiilor electorale sunt dezbaterile televizate, reţelele de socializare, media, new media ş.a. În campania electorală din 2015 s-a observat tendinţa spre o comunicare politică online, prin intermediul reţelelor de socializare, dar şi prin site-urile oficiale ale partidelor politice, o particularitate definitorie a discursului politic actual fiind stilul „electronic”, ce îmbină stilul scris cu cel vizual şi auditiv. Astfel, reţelele de socializare s-au transformat într-un „jurnal de campanie”, în care candidaţii îşi consemnează fiecare activitate, eveniment, promovându-şi şi umanizându-şi imaginea, iar wersite-urile devin un „sediu de campanie online”. În contextul comunicării online, politicienii cultivă un stil personal de campanie, ce le permite prezentarea ofertei politice într-un mod mai accesibil pentru electorat, de obicei, specific stilului colocvial: simplitate, degajare, naturaleţe.  O strategie comunicativă frecvent utilizată este şi încărcătura afectivă a formulelor de adresare, ce ar implica receptorul: prieteni, dragi cetăţeni, tu/voi, toţi împreună, doar noi (care te include şi pe tine)... ş.a. sau folosirea elementelor de jargon sau rusisme: idioţi, păpuşari, clouni (clovni), măgari etc. Aici remarcăm şi faptul că unii lideri politici pledează mai mult pentru mesajele în limba rusă sau o combinaţie româno-rusă (I.Dodon, R.Usatîi, Vl.Voronin) ş.a. O altă caracteristică este folosirea diminutivelor, a substantivelor în vocativ sau a verbelor la imperativ: Moldovioară, Filiuşca, Oameni ! Votează ! Ieşiţi la vot ! Priveşte în Viitor ! etc., deseori diminutivele având o conotaţie depreciativ-peiorativă (în special în cazul diminutivelor nume). Un alt aspect relevant pentru studiul dat este repertoriul tematic al candidaţilor, observându-se abordarea temelor de interes cu mesaje mobilizatoare (Votează. Pentru un Viitor European ! Votează PLDM! (Vl.Filat), Nu te lăsa manipulat, votează corect ! (M.Ghimpu), Priveşte în Viitor! Creştem Moldova împreună ! (M.Lupu), Înainte pentru un stat de drept, fără corupţie! (I.Leancă) ş.a. Se remarcă şi faptul că în mediul online din Republica Moldova se promovează o negativitate a discursului politic, ce rezultă din modul în care politicienii se raportează la adversarii lor politicieni.  Spre deosebire de talk-show-urile unde tonul discuţiei este moderat de jurnalişti, în mediul online negativitatea este o strategie puternică lipsită de reacţie imediată.Conform funcţiei mesajului, este cert că pe lângă informarea cititorilor de pe reţelele de socializare despre evenimentele la care participă candidaţii, aspectul dominant este cel publicitar, de promovare, ce ar constitui o resursă de sporire a vizibilităţii politice, întrucât vizitatorii pot să comenteze, să aprecieze sau să distribuie pe paginile personale conţinutul diseminat de politician.  În conformitate cu efectul mesajului şi al încărcăturii emoţionale, consemnăm efectul emoţional, persuasiv, manipulant, discursul politic fiind un teren propice pentru utilizarea instrumentarului lingvistic în scopul transmiterii unei informaţii implicite: VOTEAZĂ-MĂ! VOTEAZĂ-NE! Deci, o campanie electorală online poate influenţa rezultatele scrutinului electoral. În concluzie, mass-media constituie un element de referinţă pentru înţelegerea efectelor produse în contextul electoral, iar campaniile politice şi electorale sunt cele mai complexe forme de comunicare politică.