Studiul este dedicat analizei uneia dintre cauzele care elimină caracterul penal al faptei – având sensul de ,,autoapărare” – referindu-se în principal la noțiunea: condițiile în care își desfășoară activitatea, precum și efectele juridice pe care le produce, atunci când cerințele legale sunt îndeplinite. Actuala cercetare are drept scop evidența unor amănunte primordiale, dar neglijate de legiuitor și în special ,,Instituția depăşirii limitelor legitimei apărări” care constituie niște piloni ai justiției prin faptul că marja de apreciere a faptei o atribuie la licită sau ilicită, face diferența acestei acțiuni ca fiind antisocială sau socială utilă etc.

The study is dedicated to the analysis of one of the causes which eliminates the criminal character of the deed - meaning ,, self defense “ - mainly referring to the notion: the conditions in which it operates and the judicial effects it produces when the legal requirements are met. The work aims to record some primordial details disregarded by the legislator and in particular “The Institution exceeding the limits of self-defense’’ which constitutes some pillars of justice by the fact of the discretion of the act, regarding the lawful or unlawful attribute that makes the difference between antisocial or socially useful actions etc.