În perioada medievală nu s-a făcut deosebire între procedura civilă și cea penală, iar procedura de judecată avea, în linii mari, un caracter de contradictorialitate şi se realiza în formă verbală. De regulă, procesul se începea din iniţiativa părţii interesate a reclamantului, numit jeluitor, prigonitor, iar cel reclamat – pârât, prigonit, învinuit. Putea să se adreseze cu plângere (pâră, jalbă) partea lezată sau rudele victimei infracţiunii. Ca excepţie erau doar procesele în care se examinau infracţiunile de înaltă trădare, unele infracţiuni grave, ce se declanşau ex officio de autorităţi.

In the medieval period there has not been made a distinction between the civil and criminal procedure and the legal procedure had on a large scale a contradictory character and was realized in verbal form. As a rule the process started at the initiative of the interested part of the plaintiff named claimant, accuser, whereas the one being accused was - the defendant, culprit, litigant. The claim could be addressed from the affected part or from the relatives of the offence’s victim. As an exception there were only the processes which were examining the crimes of high betrayal, some serious crimes that were set off ex officio by the authorities.