Alături de subiectul justiției, prin prisma categoriilor de calitate și eficiență, un interes tot mai sporit prezintă și personalitatea fiecărui magistrat în parte, atenție fiind acordată independenței, imparțialității și integrității personale a magistratului. Dacă procesul de formare a integrității este inițiat prin formarea personalității umane însăși, integritatea profesională își are începuturile la etapa primară a instruirii profesional-juridice. Un potențial magistrat necesită a avea și un nivel corespunzător de integritate, limitele acesteia fiind determinate prin norme juridice-principii. Accentul cade pe necesitatea testării periodice a integrității magistraților aflați în exercițiul funcțiunii, întrucât testarea inițială de integritate a candidatului magistrat nu este suficientă decât pentru o perioadă scurtă de timp. Multipli factori – incompetența profesională, dezamăgirea în nivelul general de integritate, hotărâri incorecte ale CSM și, respectiv, ale CSP, lipsa de transparență în ce privește accesul la diferite etape de instruire profesional-juridică, de evaluare finală, modul de alegere a membrilor magistrați judecători și magistrați procurori, a membrilor profesori la adunările profesionale generale – prezintă pericole sporite pentru integritatea magistratului. Principiul integrităţii reflectă esenţa interacţiunii dreptului cu justiţia, într-o manifestare de ordin social. Integritatea înseamnă conformitatea cu dispoziţiile legale cu caracter imperativ – onerative şi prohibitive. Principiul integrității nu este reflectat în legislaţia naţională. În România însă integritatea funcţiei publice presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: incoruptibilitatea deciziei; respectarea principiului transparenţei şi al competitivităţii; buna administrare în sensul economicităţii, eficacităţii şi eficienţei. Valoarea principiului integrității este explicată prin necesitatea de a păstra o imagine de imparțialitate și corectitudine a justiției în fața societății, ceea ce generează, la rândul său, încredere în acest sistem de instituții, în aspirație spre dreptate și echitate. Autorul face o delimitare între integritatea profesională expresă, sesizată în orele de serviciu ale magistratului și integritatea profesională generală – în afara orelor de serviciu a magistratului. Integritatea magistratului este formată din demnitate și onoare. Onoarea este aprecierea dată personalităţii de către societate și depinde foarte mult de principiile morale impregnate în conştiinţa comunităţii sociale. Termenul „demnitate” reprezintă autoaprecierea personalităţii, bazată pe aprecierea ei de către societate. Deosebirea principală între onoare şi demnitate constă în faptul că onoarea este o trăsătură socială obiectivă, iar la demnitate, în prim-plan, se situează aspectul subiectiv, autoaprecierea. Drept concluzie, autorul statuează că este imposibilă manifestarea integrității magistratului, dacă nu este consolidat sistemul de garanții sociale, acel câmp psihologic de legalitate, chemat să influențeze psihologic magistrații, insuflându-le acel potențial de demnitate și onoare, dar și garanția integrității – toate fiind asigurate de stat.

The personality of the magistrate and the magistrate’s independence impartiality integrity are as important topics for investigation as justice itself, by such characteristics as quality and efficiency. If the formation of the integrity initiates with the formation of the human personality, the professional integrity begins with the primary step of legal training. A potential magistrate must have inclusively a proper level of integrity, its limits being determined by norms- principles. It is compulsory to organize a periodical test of the integrity of magistrates on duty, because the initial test of integrity is not sufficient for a long time. There are too many factors that affect the magistrate’s integrity as, for example: professional incompetence, disappointment in the general level of integrity, incorrect decisions of the Supreme Court of Magistracy and the Supreme Court of the Prosecutors, the lack of transparency referring to the access of legal training, final evaluation, the modality of selection the magistrates – judges and prosecutors – and the professors-members of the general professional assembly. The principle of integrity means the interaction between law and justice, in a social dimension. Integrity represents the conformity with the imperative norms – that impose obligations and that enforce abstention. It is not reflected in the national legislation, but in Romania the integrity of the public function presumes three cumulative conditions: the incorruptibility of the decision; transparency and competition; a good administration in the sense of economy and efficiency. The value of the principle of integrity is explained by the necessity to keep an impartial and correct image of the justice, these circumstances insuring trust in this system of state institutions, in the aspirations in justice and equity. The author distinguishes the expression of professional integrity that is proper for the magistrate’s activity directly and the general professional integrity – out of the professional activity itself. The magistrate’s integrity includes honour and dignity. The honour is the appreciation given to the personality by the society and depends a lot on the moral principles of the community culture and conscience. The dignity represents self-esteem, based on the appreciation given by the society. The main difference between honour and dignity is that the first one is an objective social feature at the same time when dignity posts in the foreground the subjective aspect, the self-esteem. As a conclusion, the author mentions that the magistrate’s integrity cannot manifest itself without insuring a psychological field of legality, able to influence the magistrates and infuse the necessary base of dignity and honour, the integrity being guaranteed by the state.