Arhitectura RSSM, ca şi arhitectura celorlalte republici din URSS, dar şi arhitectura ţărilor din fostul bloc socialist (România, Polonia, Unga-ria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Germania de Est ş.a.) este marcată de două fenomene arhitecturale: arhitectura realist-socialistă și arhitectura moder-nist-socialistă. Înflorirea cultului personalităţii al lui Iosif Stalin coincide cu prosperarea arhitecturii totalitare. Arhitectura stalinistă, numită şi „clasi-cismul sovietic”, şi „arhitectura istorismului monumental sovietic”, experi-mentează cu exemple din vocabularul arhitecturii neoclasice, Art Deco-ului, „empire”-ului, arhitecturii eclectice, în special a Renaşterii italiene ş.a. În RSSM arhitectura realist-socialistă este asociată cu numele vestitu-lui arhitect, academicianul Alexei Șciusev, care a coordonat lucrările de reconstrucţie de după război şi a consultat specialiştii locali în vederea ela-borării planul urbanistic de sistematizare a oraşului Chişinău. Pentru a con-feri monumentalitate clădirilor proiectate, arhitecții moldoveni utilizează diverse detalii din vocabularul neoclasic şi elemente împrumutate din arhi-tectura populară sau arhitectura medievală monumentală. Printre cele mai impresionante realizări ale arhitecturii realismului socialist în RSSM se numără clădirea Ministerului Industriei Alimentare, Gara feroviară, actualul bloc principal al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, fosta Bibliotecă republi-cană „Nadejda Krupskaia”, complexul stadionului republican ş.a. La dezvoltarea arhitecturii realist-socialiste a Chişinăului au contribuit R. Kurţ, V. Voiţehovschi, V. Mednec, E.-R. Spirer, I. Şmurun, S. Vasiliev, D. Palatnik, I. Eltman, V. Verighin ş.a. Anul 1955 marchează sfârşitul arhi-tecturii staliniste în întregul bloc socialist şi în republicile unionale, odată cu apariţia Hotărârii Guvernului URSS „Cu privire la înlăturarea exceselor în proiectare şi construcţii”.