Personal rights are closely interconnected with such well-known concepts as "equality", "inviolability of an individual", "freedom". The social significance of personal rights lies mainly in the fact that they do not depend on property rights. This was recognized by the adoption of the Universal Declaration of Human Rights by the UN General Assembly on December 10, 1948. In the civil law sense, personal non-property rights are nothing more than certain relations regulated by the rules of law that have developed between individual subjects regarding personal non-property benefits. Other intellectual rights should be considered various subjective rights that are formed in cases prescribed by the current legislation of the Republic of Moldova in the field of intellectual property, to protected objects (intellectual property), which, taking into account the peculiarities of their legal regime, cannot be in part of the exclusive right, and cannot be classified as personal non-property rights, taking into account the totality of the properties of personal non-property rights (connection with the personality of the author, lack of property content, inalienability).

Drepturile personale sunt strâns legate de concepte cunoscute precum „egalitatea”, „inviolabilitatea unui individ”, „libertatea”. Semnificația socială a drepturilor personale constă în principal în faptul că acestea nu depind de drepturile de proprietate. Acest lucru a fost recunoscut prin adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului de către Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948. În sensul dreptului civil, drepturile personale neproprietate nu sunt altceva decât anumite relații reglementate de normele de drept care s-au dezvoltat. între subiecţii individuali cu privire la prestaţiile personale neproprietate. Alte drepturi intelectuale ar trebui considerate diferite drepturi subiective care se formează în cazurile prevăzute de legislația actuală a Republicii Moldova în domeniul proprietății intelectuale, asupra obiectelor protejate (proprietatea intelectuală), care, ținând cont de particularitățile regimului lor juridic. , nu poate face parte din dreptul exclusiv și nu poate fi încadrat drept drepturi personale neproprietate, ținând cont de totalitatea proprietăților drepturilor personale neproprietate (legătura cu personalitatea autorului, lipsa conținutului proprietății, inalienabilitate).