Un așezământ de seamă din teritoriul cuprins între Prut și Nistru este vatra monahală de la Hârbovăţ. Aceasta a avut un impact deosebit în plan regional – atât prin rolul său în cadrul sistemului monastic, cât și pe plan spiritual, datorită statutului pe care l-a obţinut prin prezenţa Icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni (inclusă în calendarele Bisericii Ortodoxe) și a procesiunilor cu chipul acesteia. În contextul în care s-a declanșat o „revoluţie istoriografică”, la sfârșitul anilor 1980, remarcăm apariţia unor lucrări de sinteză referitoare la evoluţia vieţii monahale din spaţiul dintre Prut și Nistru. O lucrare enciclopedică, unică în spaţiul românesc, o reprezintă volumul „Mănăstiri și schituri din Republica Moldova: studii enciclopedice” (2013, 800 p.). Colectivul de autori a fost constituit din 33 de cercetători știinţifici din diferite domenii ale cercetării. Un studiu enciclopedic important este cel realizat de protoiereul mitrofor Manole Brihuneţ, iar o sinteză referitoare la mănăstirea Hârbovăţ este prezentată de preotul Maxim Melinti. Istoricul Ion Ţurcanu aduce, în exclusivitate, date inedite despre contextul închiderii mănăstirii Hârbovăţ. O contribuţie substanţială în studierea istoriei, circulaţiei și valorii documentare a cărţii vechi în Basarabia în sec. XVIXIX, în identificarea și cercetarea de visu a bibliotecilor mănăstirilor din Republica Moldova, în general, și a mănăstirii Hârbovăţ, în mod special, a adus-o cercetătorul Igor Cereteu. Cercetătoarea Adelaida Chiroșca a studiat cele șase icoane cu chipul Maicii Domnului de la Hârbovăţ din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, alături de cele mai reprezentative imagini ale acestui tip iconografic din alte spaţii. Începând din anul 2016, istoricul Ion Gumenâi a reușit să editeze patru volume din cele zece ale manuscrisului „ultimului cronicar al sec. al XIXlea”, ieromonahului mănăstirii Noul-Neamţ Andronic Popovici „Istoria sfintelor mănăstiri Neamţ și Secu”. Volumele respective sunt importante, deoarece ne prezintă informaţii despre moșia Hârbovăţului, toponimia etc. În monografia consacrată „mănăstirii rezistenţei”, cum este, pe bună dreptate, numită mănăstirea Japca, singurul complex monahal neînchis de la înfiinţare, cercetătorul Ion Valer Xenofontov prezintă mișcările monahale cu tangenţe directe asupra mănăstirii Hârbovăţ, iar o informaţie utilă este cea referitoare la ceremonia de transferare a Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de Hârbovăţ. Studierea minuţioasă a literaturii de specialitate demonstrează faptul că, în pofida realizărilor în problema știinţifică abordată, în opinia noastră, este nevoie de a continua și de a intensifica cercetarea știinţifică a activităţii stareţilor ce au administrat acest sfânt lăcaș. Mai mult ca atât, unii dintre aceștia au avut funcţii administrative, influenţând, într-o anumită măsură, viaţa monahală în plan regional. În acest scop, bineînţeles, vom apela atât la realizările autorilor amintiţi, dar, în cea mai mare parte, vom încerca să apelăm la sursele primare ce ne sunt accesibile, pentru a aborda problema știinţifică pe cât de importantă, pe atât de dificilă de a fi realizată, ţinând cont de caracterul sumar al datelor pentru anumite etape concrete.