În romanul interbelic modalitățile de caracterizare psihologică a personajului au dobândit funcții noi care ajută cititorul să cunoască natura adâncă, originară a ființei stratificate a personajului și a devenirii personalităţii lui. Analiza introspectivă, tehnica punctului de vedere, jurnalul intim, visul sau reveria, confesiunea, monologul interior, fluxul conştiinţei şi memoria involuntară sunt tehnici narativ-artistice folosite pentru instituirea unui alt fel de personaj, în continuă interacţiune cu sine sau cu alte personaje. Acestea contribuie la reliefarea adâncurilor conştiinţei, pentru a-i oferi cititorului imagini artistice mai complexe ale omului complet și viu, realizate prin structuri verbale speciale şi compoziţii stilistice adecvate funcţiei lor caracterologice.

In the interwar novel, the ways of psychological characterization of the character have acquired new functions that help in understanding the deep nature, the origin of the stratified character and the becoming of his personality. The introspective analysis, the point of view technique, the diary, the dream, the confession, the inner monologue, the stream of consciousness and the involuntary memory are narrative-artistic techniques used to establish another type of character, in continuous interaction with himself or other characters. They contribute to highlighting the depths of consciousness, in order to offer the reader more complex artistic images of the complete and alive being, made by special verbal structures and stylistic compositions appropriate to their characterisation function.