În ultimul timp tot mai multă atenţie se acordă problemei creşterii po-luării tehnologice a mediului, precum şi preîntâmpinarea acesteia. În acest aspect, un interes deosebit prezintă îngrăşămintele, ce posedă un număr major de micro- şi macroelemente. Este evident că îngrăşămintele sunt necesare, în deosebi, în agricultură, dar la administrarea lor trebuie să se ţină cont de recomandările specialiştilor în domeniu şi de necesităţile plantelor la o anumită fază de vegetaţie. Microelementele exercită o acţiu-ne foarte restrânsă, ele au o concentraţie admisibilă a concentraţiei lor, în limitele căreia se manifestă ca elemente nutritive. În afara acestei limite pot apărea simptome de insuficienţă sau exces. Unul din aceste microele-mente este fluorul. La momentul actual o atenţie deosebită merită de acordat măririi concentraţiei de fluor în sol şi în plante ca rezultat al administrării regulate a îngrăşămintelor. În legătură cu acest fapt, a apărut necesitatea studierii conţinutului acestui microelement în soluri precum şi pătrunderea şi distri-buirea lui în organismele vii. Reieşind din cele relatate, scopul lucrării a constat în determinarea influenţei îngrăşămintelor asupra conţinutului de fluor în viţa-de-vie. Ca obiect de studiu a servit plantele de viţa-de-vie „Codrinskii”, înalt productiv, rezistent la frig şi secetă. /Lucrarea a fost realizată în Institutul Fiziologia Plantelor al AŞM. / Schema experienţelor dirijate includea următoarele: 1 - Martor nefertilizat (control); 2,4,6 - Plante tratate cu îngrăşăminte organice (gunoi de pasăre) cu cantitatea de 5-10-20 t/ha.; 3,5,7 - Plante tratate cu îngrăşăminte minerale cu cantitatea de 50-100-200 kg/ha. Fiecare variantă conţine câte trei repetări. Pentru a cerceta conţinutul de fluor în planta de viţa-de-vie în depen-denţă de tipul de îngrăşământ administrat şi de concentraţia acestuia, a fost determinată concentraţia de fluor în lăstari, frunze, boabe. Probele vegetative au fost colectate în faza de coacere a boabelor şi cu ajutorul metodei fotocolorimetrice, pe baza alizarincomplexon, au fost de-terminate concentraţiile fluorului în fracţiile acidosolubile şi hidrosolubile. Materialul colectat a fost mărunţit, apoi din el s-au pregătit două ex-tracte: unul cu acid - pentru determinarea fluorului acidosolubil şi altul cu apă – pentru determinarea fluorului hidrosolubil. În urma fotocolorimetrării soluţiilor standard s-au obţinut următoa-rele rezultate:Conţinutul de fluor în fracţiile mobile ale plantei viţa-de-vietabelX – media; S2x – abaterea pătratică medie. În baza rezultatelor obţinute în urma cercetărilor asupra modificării conţinutului fluorului în fracţiile acidosolubile şi hidrosolubile în ciorno-ziomurile argilo-nisipoase şi în planta de viţă-de-vie, după introducerea îngrăşămintelor minerale şi organice ce conţin fosfor, a fost observată o creştere vizibilă a fluorului în fracţiile mobile în comparaţie cu varianta control. Astfel, după acţiunea îngrăşămintelor s-a observat o creştere a fluorului acidosolubil de aproximativ 4 ori şi aproximativ de 2 ori a fluoru-lui acidosolubil. Însă odată cu administrarea îngrăşămintelor nu are loc doar migrarea şi acumularea fluorului în organele plantei viţa-de-vie, ci şi încăl-carea echilibrului biologic, care duce la intensificarea impactului ecologic. La planta de viţă-de-vie ca şi la restul lumii vegetale conţinutul elemen-telor chimice în ţesuturile vegetale depinde de doi factori: ecologic şi ereditar. Modificând în această experienţă condiţiile în care creştea viţa-de-vie, prin introducerea diferitor îngrăşăminte s-a determinat rolul hotărâtor a factorului ecologic în asigurarea plantelor cu elemente chimice. Astfel se explică că fluorul se acumulează în organele plantei viţei-de-vie în cantităţi ce întrec limitele maxime admisibile, succesiunea de acumulare a fluorului fiind următoarea: lăstari>frunze>boabe, cea mai mare cantita-tea de fluor fiind în lăstari, apoi în frunze şi o mică concentraţie în boabe. În urma cercetărilor efectuate pe terenul experimental al Institutului de Fiziologie a Plantelor al A.Ş.R.M. s-a constatat următoarele: 1. În rezultatul administrării îngrăşămintelor de fosfor, fluorul conţinut în acestea ca impuritate migrează în sol, de unde îşi continuă migrarea în organismele vegetale. 2. Fluorul în fracţia acidosolubilă a avut o creştere mai mare decât fluorul în fracţia hidrosolubilă. Astfel, în variantele îngrăşate cu îngrăşăminte organice conţinutul fluorului acidosolubil s-a mărit până la 2,5-3 mg/kg faţă de control 1,9-2,7 mg/kg şi până la 4,2-5,7 mg/kg în cazul folosirii îngrăşămintelor minerale. 3. Cea mai mare cantitate de fluor se acumulează în lăstari, frunze şi o cantitate mai mică în boabe. 4. În cazul limitei maxime admisibile a fluorului în organele vegetale, cauzată de introducerea îngrăşămintelor de fosfor, la planta de viţă-de-vie se observă fluoroza. 5. În baza cercetărilor s-a constat că doza optimală de îngrăşăminte orga-nice este de 5-7 t/ha, iar de îngrăşăminte minerale – 60-120 kg/ha.