Cercetarea evoluţiei habitatului în bazinul râului Cogâlnic, precum și în alte zone, care acoperă graniţa dintre silvostepă și stepă, prezintă o importanţă deosebită, în special în vederea estimării interacţiunii dintre condiţiile de mediu și habitat în diferite perioade istorice. Evident, studierea distribuţiei spaţiale a siturilor arheologice nu poate fi redusă la limitele convenţionale geografice ale bazinelor râurilor, mai ales în cazul celor din secolele IVIII a. Chr., care nu pot fi izolate de siturile sincrone din valea râului Botna, spre exemplu. Bine-cunoscutelor vestigii ale epocii fierului din sudul Codrilor Moldovei, precum celor din microzona Hansca sau Horodca, li se adaugă cel de la Stolniceni „Cetate” – cel mai cercetat astăzi dintre monumentele aceleiași epoci din bazinul Cogâlnicului. Totodată, în baza datelor existente, se poate estima, cu anumite rezerve, prezenţa în valea Cogâlnicului a unui număr de 22 de situri arheologice, care conţin unul sau mai multe niveluri de locuire din prima și a doua epocă a fierului. Gradul de cercetare a siturilor respective determină un caracter preliminar al atribuirii și amplasării majorităţii dintre ele. Cea mai mare parte a siturilor a fost supusă unor cercetări de suprafaţă. Investigaţiile mai ample și sistematice au vizat doar trei situri: Stolniceni „Cetate”, Logănești I și Lipoveni II. De altfel, doar ultimele două conţin materiale care pot fi atribuite primei și celei de-a doua epoci a fierului. Restul siturilor cunoscute în zona cercetată conţin doar materiale datate cu secolele IV-III a. Chr. și atribuite tradiţiilor culturale getice. În preajma localităţii Buţeni, prin cercetări perieghetice realizate de V. Beilecci, T. Arnăut și S. Matveev, au fost identificate opt puncte – situri, de pe a căror suprafaţă s-a recuperat material arheologic caracteristic secolelor IVIII a. Chr. Preliminar, se constata că este vorba de cea mai mare aglomeraţie de situri din regiunea studiată, care au existat în perioada respectivă. O a doua grupare de situri sunt cele identificate în preajma satului Ciuciuleni, la care îl adăugăm și pe cel de la Drăgușenii Noi, descoperite de I. Eremia în anii ‘70 ai secolului trecut. Printre siturile cunoscute doar în baza cercetărilor de suprafaţă, le amintim și pe cele de la Fundul Galbenei, Fetiţa, Gradiște și Porumbrei, localizarea unora din ele urmând a fi încă precizată. Poziţia dominantă și caracterul original al sitului de la Stolniceni „Cetate”, descoperit în primele decenii ale secolului XX, în preajma căruia mai sunt cunoscute două situri, este relevantă sub aspectul existenţei unui centru de cult, ipoteză care reiese din materialele provenite din incinta fortificată: înmormântări, amenajări funerare și de cult, vetre, ruine de construcţii etc. Nu este exclus că acesta era unul din centrele importante ale comunităţilor sedentare din secolele IV-III a. Chr. din această regiune, alături de cele de la Horodca și Hansca. Un loc aparte în acest peisaj îl ocupă situl pluristratigrafic de la Lipoveni, care furnizează materiale relevante, provenite din orizontul primei și al celei de-a doua epoci a fierului. Gradul redus de cercetare a majorităţii absolute a siturilor din bazinul râului Cogâlnic nu permite o estimare concludentă a evoluţiei comunităţilor sedentare, atribuite geţilor, din secolele IV-III a. Chr., investigaţiile în derulare urmând să stabilească perspectivele protejării și valorificării acestora.