În anii 2020-2021, pe parcursul cercetării siturilor arheologice din regiunea Nistrului Mijlociu, au fost întreprinse periegheze arheologice în bazinul inferior al râului Cogâlnic, pe raza satelor Cogâlniceni, Pereni și Bușăuca din raionul Rezina. Investigaţiile au avut drept scop reperarea și poziţionarea GPS a siturilor descoperite în anii ’80 ai secolului trecut, dar și verificarea stării lor de conservare și a stadiului actual al degradării. Ca urmare a cercetărilor efectuate, au fost furnizate date arheologice despre un sit fortificat și cinci așezări rurale datând din epoca eneolitică, epoca fierului, epoca romană, până în epoca medievală. Situl fortificat Cogâlniceni „Cetăţuie” (47°38’15.42”N; 28°49’41.81”E**) este amplasat pe panta vestică a unui promontoriu de formă quasi-triunghiulară, ce se înalţă la nord-est de marginea satului. A fost descoperit în 1981 de I. Hîncu, care observa, în acel an, că valul atingea pe alocuri înălţimea de 1,50-2,00 m, iar șanţul avea adâncimea de cca 1,00 m. În 2018, colaboratorii Laboratorului „Tracologie” al Universităţii de Stat din Moldova întreprind noi investigaţii de suprafaţă. Plecând de la imaginile satelitare disponibile, au fost reperate în teren vestigiile sistemului defensiv. Prin urmare, s-a stabilit că fortificaţia avea o formă quasi-ovală, cu dimensiunile 177×105 m. Totodată, s-a constatat că ruinele sistemului defensiv au fost grav afectate de-a lungul timpului de lucrările agricole. Astfel, în urma cercetărilor efectuate, s-a remarcat că înălţimea valului perimetral constituie doar 0,30-0,50 m, resturile fiind dispersate pe o lăţime de 12 m pe tot traseul liniei defensive. Recent, în colaborare cu Centrul Arheoinvest de la Institutul de Cercetări Interdisciplinare al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (România), au fost realizate măsurători geofizice și achiziţionate fotografii aeriene de detaliu, dar și periodice, pentru modelarea digitală a terenului. Materialele arheologice recoltate în timpul perieghezelor din anii 2020-2021 sunt reprezentate de piese din piatră și fragmente de amfore grecești. Cele mai numeroase sunt însă fragmentele ceramice, care provin de la vase modelate cu mâna, databile din a doua epocă a fierului. Perioada de edificare și funcţionare a fortificaţiei urmează a fi stabilită în cadrul campaniilor viitoare. De asemenea, trebuie să menţionăm că situl fortificat Cogâlniceni „Cetăţuie” este ameninţat în continuare de a fi distrus prin lucrările agricole intensive anuale, care se desfășoară pe întreaga sa suprafaţă. Așezarea deschisă Cogâlniceni I (47°38’22.14”N; 28°49’47.67”E) este situată la nord-est de fortificaţia menţionată mai sus. Situl a fost descoperit în 2018 de către I. Niculiţă, A. Zanoci și M. Băţ. În baza vestigiilor de la suprafaţa solului, s-a presupus că locuirea s-a răspândit pe o suprafaţă de cca 250×165 m, unde au fost atestate fragmente de ceramică de factură getică și medievală. Similar așezării fortificate din apropiere, suprafaţa așezării deschise Cogâlniceni I este afectată de lucrări agricole intensive. Un alt obiectiv cercetat este situl Cogâlniceni II (47°38’12.28”N; 28°48’20.72”E). Acesta este situat pe o terasă joasă, aflată pe partea stângă a confluenţei râului Cogâlnic cu un mic pârâu afluent, la cca 1 km est de satul Cogâlniceni. Urmele de locuire preistorică în acest loc au fost identificate pentru prima dată în anul 1987 de A. Vâsoţki, care repertoria trei situri pe o suprafaţă de cca 800×100 m – Cogâlniceni I, Cogâlniceni II și Cogâlniceni VII. Vestigiile arheologice colectate pe parcursul cercetărilor din anii 2020-2021 au confirmat ipoteza, enunţată anterior de A. Zanoci, că în acest loc a existat o locuire de tip răsfirat cu mai multe nuclee de răspândire a materialelor, care ar putea reprezenta urmele unor posibile structuri arheologice. Ruinele unei asemenea structuri au fost atestate în partea de sud-est a sitului, de unde au fost recuperate mai multe fragmente de lut ars din lipitura pereţilor. Printre vestigiile aferente construcţiei recuperate de la suprafaţa solului se remarcă două fragmente de amfore grecești și un fragment de oală de factură getică. Prin urmare, structura în cauză poate atribuită preliminar comunităţilor getice din această regiune. De pe suprafaţa sitului au mai fost recuperare piese din piatră și fragmente ceramice, specifice culturii traco-getice și Sântana de Mureș-Cerneahov. Și în acest caz s-a constatat că întreaga suprafaţă a așezării este afectată de lucrările agricole. Situl Cogâlniceni III (47°38’18.50”N; 28°48’45.77”E) este amplasat la marginea de nord-est a satului omonim, la cca 300 m est de situl precedent. A. Vâsoţki, descoperitorul sitului, a documentat, în anul 1987, patru gropi în partea de sud a așezării, zonă afectată atunci de alunecările de teren. În scopul salvării unui cuptor identificat în umplutura unei gropi, acesta întreprinde un mic sondaj arheologic, care îi permite să atribuie instalaţia de foc epocii eneolitice. Fragmentele descoperite prin cercetarea de suprafaţă din anii 2020-2021 aparţin epocilor eneolitică, a fierului și romană. Starea de conservare a sitului este similară celor descrise anterior. Așezarea Cogâlniceni IV (47°38’32.83”N; 28°49’34.76”E) este situată între sat și panta lină de nord-est a platoului „Cetăţuie”. Denumirea nouă, propusă pentru repertoriere, înlocuiește și înglobează siturile Cogâlniceni V și VI, identificate anterior de A. Vâsoţki, în anul 1987. Inventarul arheologic recuperat este reprezentat de fragmente ceramice preistorice atipice, care, cu un anumit grad de probabilitate, pot fi atribuite epocii fierului. Suprafaţa sitului este împădurită. Punctul Pereni (47°39’1.33”N; 28°47’29.07”E) a fost introdus în circuitul știinţific în anul 1987 de A. Vâsoţki, care îl atribuie celei de-a doua epoci a fierului. Așezarea este situată la marginea de sud-est a satului omonim, pe o terasă înclinată spre sud și est, la confluenţa râului Cogâlnic cu un afluent mic de dreapta. De pe suprafaţa cercetată în 2020 au fost recuperate un fragment de fusaiolă și fragmente ceramice caracteristice culturii getice. De asemenea, menţionăm și descoperirea unor porţiuni de amforă, care provin de la recipiente datate cu sec. III p. Chr.* În prezent, suprafaţa sitului este acoperită de parcele agricole aferente satului. O serie de puncte arheologice, repertoriate de A. Vâsoţki, în 1987, în bazinul Cogâlnicului (Cogâlniceni VIII, Cogâlniceni IX, Cogâlniceni X, Bușeuca I și Bușeuca II), nu au putut fi identificate prin cercetările perieghetice din anii 2020-2021. Degradarea siturilor, survenită de-a lungul timpului, ca urmare a lucrărilor agricole intensive, dar și înţelenirea pământului a făcut imposibilă „redescoperirea” lor. Rezultatele obţinute recent în microzona Cogâlniceni urmează a fi completate cu noi investigaţii, precum măsurători geofizice, prospecţiuni aeriene și sondaje arheologice, care vor fi utile în cercetarea habitatului uman din perioada preistorică, cu precădere din epoca fierului.