Dacă s-ar anunţa o competiţie între teatrele basarabene cu sloganul „Cine a montat cea mai multă dramaturgie naţională”, cu siguranţă Teatrul Naţional Satiricus „I.L. Caragiale” ar fi pe primul loc. Dacă aruncăm o privire retrospectivă pe afişele din repertoriul acestui teatru, observăm că numele cele mai des întâlnite sunt cele ale dramaturgilor români. Şi mai îmbucurător este faptul că printre numele dramaturgilor clasici români, precum I.L. Caragiale, L. Rebreanu, V. Alecsandri, şi mai des sunt întâlnite nume ale dramaturgilor contemporani din Republica Moldova. Faptul este îmbucurător din mai multe considerente. În primul rând, este vorba de promovarea dramaturgiei naţionale, mai bine zis a tinerilor autori dramatici din ţară. Şi trebuie să recunoaştem — aceasta constituie un fapt nu prea comod pentru teatre, pentru că se ştie că montarea unui autor contemporan impune un şir de incomodităţi de gen financiar, dar şi te obligă să colaborezi cu autorul, să ţii cont de viziunile şi părerile lui. Or, în pofida acestui dezavantaj, repertoriul teatrului Satirius este constituit în cea mai mare parte anume din dramaturgia naţională contemporană. Pe de altă parte, montarea dramaturgiei contemporane înseamnă să pui în discuţie cele mai actuale probleme ale societăţii, să abordezi probleme actuale care îl interesează şi îl dor pe spectator acum, aici în această clipă, fapt care îl satisface pe spectator, dar nu întotdeauna şi pe guvernanţi sau funcţionarii din diverse domenii, ceea ce, ulterior, se poate răsfrânge negativ asupra teatrului. După cum vedem, Teatrul Naţional Satiricus „I.L. Caragiale” nu a încercat să ocolească acest lucru incomod, ba dimpotrivă, îl aplică foarte des. Drept dovadă sunt şirul de spectacole în baza pieselor scrise de autorul nostru contemporan Constantin Cheianu. Spectacolele Ţara asta a uitat de noi, Made in Moldova, Cu bunelul ce facem?, Golanii revoluţiei Moldave, 7 aprilie 2009 reflectă situaţia social-politică din ultimii 20 de ani în ţara noastră. Şi nu doar piesele lui Constantin Cheianu stau la baza repertoriului acestui teatru. Regizorul S. Grecu ţine să meargă într-un pas cu evenimentele socio-politice şi culturale din ţară, iată de ce din vizorul lui nu au scăpat nici alte piese ale autorilor autohtoni contemporani, precum: Bătrânii noştri de Dumitru Crudu; Soţie de împrumut de Nicolaie Negru; Eu pentru cine votez? de Val Butnaru; Dictatorul de Andrei Strâmbeanu; Hai să ne jucăm şi Care-s sălbaticii de Iulian Filip; Maimuţa în baie de Irina Nechit; SRL Moldovanul de N. Esinencu; Puştoaica de la etajul 13 de Mircea M. Ionescu ş.a. Oricare ar fi scopurile acestui teatru, fie că e vorba de promovarea dramaturgiei autohtone contemporane ori de reflectarea realităţii contemporane prin abordarea celor mai actuale probleme şi situaţii, ceea ce bucură, în primul rând, este prezenţa unor nume de autori naţionali în repertoriul teatrelor, ceea ce denotă existenţa unei dramaturgii naţionale contemporane.