Integrarea europeană fiind o prioritate pentru Republica Moldova şi Georgia, se prezintă drept un proces complex şi multidimensional, deoarece necesită eforturi considerabile atât pe plan extern, cât şi pe cel intern. Până la etapa contemporană, ambele state au cooperat cu Uniunea Europeană prin intermediul iniţiativelor care parveneau primordial din partea celei din urmă, fără a le fi promisă o eventuală perspectivă de aderare. Astfel, după realizarea Acordurilor de Parteneriat şi Cooperare şi planurilor de Acţiune, a urmat colaborarea în cadrul Parteneriatului Estic. Acesta propunea noi acorduri de asociere, instaurarea unei zone comerciale cu adevărat liberă şi comprehensibilă, precum şi îndepărtarea treptată a tuturor obstacolelor din calea liberei circulaţii a persoanelor (incluzând, în cele din urmă, eliminarea vizelor) şi cooperarea în privinţa aspectelor securităţii, în special a securităţii energetice [1, p.16].  Statele membre ale acestei iniţiative au înregistrat progrese diferite în cursul lor european, cel mai semnificativ rezultat fiind, însă, semnarea pe data de 27 iunie 2014 a Acordului de Asociere a Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei cu Uniunea Europeană. Importanţa acestui eveniment este una majoră atât pentru statele în cauză, cât şi pentru Uniunea Europeană, luând în calcul că acordurile vor aprofunda în mod semnificativ legăturile politice şi economice dintre părţile semnatare, cu o perspectivă pe termen lung de asociere politică şi integrare economică. Potrivit, viceprimministrului, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene a Republicii Moldova, în cazul în care vor fi implementate cu bună-credinţă toate angajamentele asumate absolut voluntar şi reflectate în Acord, vom avea posibilitatea să trimitem cereri pentru dobândirea statutului de ţară candidată la aderare [2]. Aceeaşi părere este împărtăşită şi de prim-ministrul Republicii Moldova, care afirmă că: „Pentru a depune cererea de aderare în a doua jumătate a anului 2015, pentru a avea o reacție pozitivă de la toate cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene, va trebui să generăm aceste reacții pozitive, că suntem extrem de serioși în realizarea acestor angajamente”. Astfel, printre priorităţile înaintate de către guvernul Republicii Moldova sunt: crearea instituțiilor funcționale în serviciul cetățenilor, care combat mult mai eficient corupția, separarea reală a puterii, justiție care într-adevăr judecă după lege și nu după careva interese, economie cu adevărat de piață [3]. În acest context, a fost elaborat proiectul iniţial al Planului Naţional de Acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere, prevăzut pentru perioada anilor 2014 2016. Acesta este elaborat în conformitate cu obiectivele Acordului şi include acţiunile necesare de a fi realizate de către instituţiile responsabile conform fiecărui articol/prevedere, precum şi Anexe ale Acordului de Asociere, inclusiv a părţii privind Zona de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător în termenii indicaţi şi cu specificarea resurselor financiare necesare în acest sens. În aşa fel, Planul Naţional de Acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană reprezintă instrumentul de bază pentru monitorizarea procesului de integrare europeană în următorii 3 ani [4]. Pentru Georgia, Acordul de Asociere, de asemenea, este considerat drept cimentarea cursului european al ţării. Prim-ministrul Georgiei a subliniat că semnarea acestui document semnifică iniţierea unor schimbări esenţiale în ţară, şi odată ce uşa Uniunii Europene a fost deschisă Georgiei, principalul său plan de acţiune este europenizarea şi implementarea eficientă a reformelor în vederea adoptării standardelor europene [5]. Totodată, ca şi în cazul Republicii Moldova, Georgia este conştientă de faptul că semnarea documentului dat nu reprezintă o finalitate, ci doar începutul unei noi perioade, probabil de lungă durată şi dificilă, de aşteptare şi eforturi considerabile îndreptate spre obţinerea statutului de stat candidat. În general, după cum afirmă Papava and Tokmazishvili, anume speranţa aderării la Uniunea Europeană a devenit catalizatorul principal al schimbării societăţii georgiene şi instrumentul necesar pentru modernizarea ţării [6, p. 29].  În acelaşi timp, conform documentului oficial al Uniunii Europene privind Acordurile de Asociere cu Republica Moldova, Georgia şi Ucraina, printre beneficiile imediate pentru Georgia, în urma semnării Acordului, se indică că condițiile comerciale pentru bunuri și servicii, inclusiv condițiile largi de înființare pentru companii vor fi imediat îmbunătățite atât pentru Uniunea Europeană, cât și Georgia, facilitând astfel comerțul și investițiile. Acest lucru este deosebit de important pentru Georgia, care are nevoie în continuare de investiții străine pentru a stimula creșterea economică. Întreprinderile din Georgia vor avea acces la piața comunitară, fără perioade de tranziție. Este așteptată o creștere economică de 4,3% pe an (în valoare de € 292 în venitul național), cu condiția ca reformele să fie finalizate [7]. Acelaşi lucru este evidenţiat şi pentru Republica Moldova, şi anume participarea Republicii Moldova la ZLSAC va stimula exporturile către Uniunea Europeană cu 16%, iar importurile din Uniunea Europeană – cu 8%. ZLSAC va stimula PIB-ului cu 5,4% pe an, în cazul în care reformele vor fi finalizate. Sectoarele cele mai sensibile vor beneficia de perioade de tranziție lungi pentru a asigura adaptarea armonioasă a economiei Republicii Moldova. Dispozițiile comerciale vor face piața din Republica Moldova mai deschisă pentru importurile din Uniunea Europeană, stimulând concurența, care va aduce în mod normal o scădere a prețurilor pentru consumatori [7].După cum se poate observa, condiţia principală pentru avansarea la un alt nivel în relaţiile Republicii Moldova şi Georgiei cu Uniunea Europeană este realizarea reformelor interne. Reforma justiţiei şi administrativă, corupţia, drepturile omului, dezvoltarea economică, problemele teritoriale – rămân a fi steguleţe roşii pentru ambele ţări. Totodată, Acordul de asociere a adus o claritate considerabilă pentru viitorul european al statelor în cauză. Respectiv, implementarea eficientă a acestuia devine sarcina primordială a diplomaţiilor moldoveneşti şi georgiene. Însă acest lucru nu se reduce la responsabilitatea guvernelor, ci necesită susţinerea întregii societăţi. Mai mult ca atât, pe lângă implementarea acordurilor de asociere, ambele state necesită un plan naţional de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, care ar determina calea proprie de înaintare pe vectorul integrării europene. De asemenea, este nevoie de elaborarea politicilor interne de integrare europeană şi existenţa unei strategii de integrare europeană a fiecărui stat în parte, care ar include nu doar modernizarea Republicii Moldova şi a Georgiei, dar şi pregătirea populaţiei acestor ţări pentru statutul de cetăţeni europeni.