Variantele factorului experimental V şi a factorului cu acţiune aleatorie R sau X formează variabile mediate (medii aritmetice intermediare). Medierea variabilelor primare aduce la pierderea unei părţi componente a variabilităţii Z numită şi reziduală. Astfel că egalitatea variaţiilor de tipul Cy= (Cv+Cr)+Cz se transformă în egalitatea de tipul Cyo=Cv+Cr unde Cr este componenta aleatorie a variabilităţii. Este demonstrat că gradul de libertate pentru toate variaţiile enumerate constituie g= n-1; unde n=v.r iar v şi r este numărul de variante (medii aritmetice intermediare) ale factorului experimental V şi al factorului aleatoriu R (repetări). Din această cauză egalitatea variaţiilor Cy0=Cv+Cr se transformă în egalitatea dispersiilor Sy2=Sv 2+Sr 2. Aceasta se datorează faptului că toate eşantioanele studiate sunt formate din variabile fiecare şi media aritmetică M este una comună, şi deci sunt conjugate între ele. Variabilele individuale ale eşantionului Y se apreciază prin intermediului criteriului teoretic Student, fiind comparate cu DLteor=tteorSx, unde tteor=√Fteor pentru gradele de libertate γ1=1şiγ2=n-1. Variabilele vi=Σyi/r se apreciază prin intermediul unui criteriu teoretic nou cu indexul Rteor=√Fteor pentru gradele de libertate γ1=n/v, care indică numărul de variabile iniţiale yi mediale, unde yi=Yi-M sunt datele experimentale primare. Feror corespunde gradelor de libertate γ1 =n/v şi γ2 = n-1. Estimarea este valabilă când volumul eşantionului este egal sau mai mare ca valoarea n ≥1/αteor, unde: αteor este pragul de semnificaţie la care se efectuează aprecierea statistică. Pentru experimentul polifactorial, în care se apreciază variabilele mediate ai; bi; aibi,este valoarea DLteor=RteorSr. Abaterea standard Sr=√Cr/(n-1) este unică pentru toţi factorii experimentali. Esteexpusă metodica principial nouă de depistare şi corecţie a variabilei accidentate cele din eşantionul cu variabile aleatorii xi, unde xi= Yi-Vi. Aceste variabile se compară cu valoarea DLteor = tteorSx unde tteor este criteriul Student. Accidentată este variabila Xmax≥DLteor. Corecţia constă în înlocuirea acestei variabile accidentate cu valoarea DLteor. Este demonstrat şi modul de apreciere a preciziei efectuării experimentului. El constată în depistarea şi corecţia unei repetări accidentate. Estimarea se efectuează prin compararea variabilelor ri=Σyi/v cu DLteor=Rteor .Szunde Sz=√Cz(n-1). Aceasta şi este principala destinaţie a variaţiei reziduale Cz. Accidentata este variabilă ri≥DLteor. Corecţia repetiţiei accidentate poate fi efectuată prin substituirea ri cu valoarea Rteor. Sz. În cazul când există două sau mai multe repetări accidentate experimentul este rebutat. Metoda nou elaborată de evaluareşi apreciere a variabilităţii din experimentul polifactorial este una statistic transparentă. De aceea aplicarea ei practică este simplificată la maximum.