Speciile reactive ale oxigenului (ROS) generate în continuu pe parcursul metabolismului aerobic la nivelul organismelor vii pot fi înlăturate, în general, prin mecanismele antioxidante endogene. Distrugerea echilibrului între sistemele antioxidante celulare şi generarea de ROS determină apariţia stresului oxidativ şi leziunilor oxidative care cumulându-se la nivelul macromoleculelor biologice, conduc la o largă varietate de afecţiuni precum cancerul, boli cardiovasculare şi neurodegenerative. Regnul vegetal continuă să reprezinte principalul furnizor de compuşi fitochimici utilizaţi în diferite ramuri industriale cum sunt cele ale produselor farmaceutice, alimentare, cosmetice, agrochimice, cu înalte valori comerciale. Fitoterapia s-a născut odată cu omul, care prin instinct, prin observaţie, experienţă şi inteligenţă a învăţat să-şi aleagă din mediul înconjurător cele mai utile plante sau produse obţinute din regnul vegetal în scop profilactic sau curativ. Antioxidanţii obţinuţi, din plante sunt potenţiali candidaţi în combaterea stresului oxidativ. Principala caracteristică a unui antioxidant este capacitatea lui de a neutraliza radicalii liberi şi speciile reactive ale oxigenului. De aceea, evaluarea poprietăţilor antioxidante a compuşilor fitochimici devine de o importanţă majoră, existând numeroase metode care servesc acestui scop. Metoda spectofotometrică bazată pe reacţia produşilor antioxidanţi cu radicalul liber stabil DPPH· (2,2-difenil-1-picrilhidrazil) este larg utilizată pentru măsurarea abilităţii de neutralizare a radicalilor liberi de o largă varietate de antioxidanţi. Metoda de determinare a activităţii antioxidante cu ajutorul DPPH, introdusă în 1958 de Blois, a suferit uşoare modificări, forma unanim acceptată în momentul de faţă fiind cea propusă de Brand-Williams şi colab. (1995). Metoda presupune înregistrarea creşterii de absorbţie la 515 nm pentru soluţia metanolică de DPPH· în urma adăugării unor concentraţii variate de antioxidant până la atingerea stării de echilibru. Determinarea concentraţiei iniţiale de DPPH· este realizată cu ajutorul unei curbe de calibrare. Determinarea capacităţii antioxidante totale poate fi studiată şi prin metoda FRAP (Ferric reducing antioxidant power), această metoda a fost dezvoltată iniţial pentru determinarea capacităţii antioxidante a plasmei şi se baza pe capacitatea extractului de a reduce ionii ferici la ioni feroşi care formează la un pH acid un complex colorat cu tripiridiltriazina (TPZ), cu maximul de absorbţie la 593 nm. Metodele de evaluare a activităţiiantioxidante se axeazăfiepe determinarea cantitativăa antioxidanţilor individuali, fie pe cuantificarea activităţii antioxidante totale a unui anumit produs, metodele respective se pot aplica atât pe plante, produse alimentare, suplimente nutritive, cosmetice etc. cît şi pe lichide biologice ca sângele, ser, urină, aer expirat etc. Stabilirea unei metodologii unitare de evaluare a activităţii antioxidante constituie una dintre preocupărilecercetătorilor din domeniu, fiind o sursă generoasă de noi concluzii şi recomandări.