Mutaţiile apărute în cultura de celule şi ţesuturi pot avea origine diferită şi cuprinde un spectru variat de restructurări cromozomiale, similare celor induse de factorii fizici şi chimici. Ţesutul calusal obţinut din embrionii imaturi de orz de primăvară reprezintă o sursă de variaţii, fiind caracterizat prin instabilitatea genomului celulelor şi eterogenitate genetică. Evaluarea indicilor citogenetici la celulele calusale, în cercetările noastre, implică evidenţa cotei celulelor cu aberaţii cromozomiale şi stabilirea spectrului de mutaţii la orzul de primăvară. Celulele calusale au fost obţinute din embrionii imaturi (1-2mm) de orz de primăvară prelevaţi de la soiurile Galactic şi Sonor. Pentru inducerea calusogenezei embrionii au fost inoculaţi pe mediul de iniţiere Murashige-Skoog (1962) suplimentat cu CuSO4 (1,25 mg/l), hidrolizat de cazeină (1 g/l), m-Inositol (250 mg/l), tiamin-HCl (1 mg/l), 2,4-D (3 mg/l), zaharoză (20 g/l), аgar (7 g/l), рН 5,8. Explantele au fost cultivate la întuneric în camera de cultură la temperatura 25±20C timp de 4 săptămâni. Iniţierea calusului a fost observată la a 2-3 zi de cultivare. Calusul obţinut a fost fixat în soluţie de alcool – acid acetic glacial (3:1), la diferite termene de cultivare (2, 4 şi 8 zile). Probele de calus au fost supuse tratării cu soluţie de alaun (7%), hidrolizei şi macerării preventive cu pectinază (0,5%). Colorarea celulelor calusale a fost efectuată în soluţie carmin-acetic (2%) timp de 24 ore. Determinarea cotei celulelor cu aberaţii în metafaza, anafaza, telofaza diviziunii mitotice şi stabilirea spectrului de mutaţii a fost realizată în rezultatul analizei preparatelor temporare la microscopul EUROMEX Fe 2025. Drept martor au servit celulele meristematice din rădăcinile prelevate de la seminţele germinate de orz de primăvară, soiurile Galactic şi Sonor. Fixarea, macerarea, colorarea probelor a fost efectuată conform metodicii descrise anterior. Pentru analiza citologică a celulelor calusale obţinute din embrionii imaturi de orz de primăvarăau fost evaluate 34 mostre de calus fixate la diferite termene de cultivare (48, 96, 192 ore) de la începutul iniţierii calusogenezei. Numărul maxim de celule calusale în diviziune mitotică au fost evidenţiate la probele de calus fixate la 96 şi 192 ore. În rezultatul examinării a 10672 de celule meristematice şi 6303 de celule calusale, a fost stabilită cota celulelor cu aberaţii care reprezintă procentul celulelor cu aberaţii raportat la totalul celulelor studiate în metafaza, anafaza şi telofaza diviziunii mitotice la varianta dată. Numărul celulelor cu aberaţii cromozomiale în celulele calusale la soiul Galactic a constituit 84,44%, pe când la varianta martor acest indice este de doar 0,09%, ceea ce demonstrează aportul culturii in vitro în inducerea mutaţiilor. La soiul Sonor acest indice atinge valoarea de 7,14% în comparaţie cu controlul pentru care nu au fost depistate aberaţii. Printre anomaliile evidenţiate au fost observate mutaţii genomice (celule poliploide, aneuploide, polinucleate) şi aberaţii cromozomiale (fragmente şi punţi cromatidice). Spectrul de aberaţii reprezintă numărul unui anumit tip de restructurare evidenţiat la fiecare 100 celule studiate în metafaza, anafaza sau telofaza mitotică. Astfel, celulele poliploide constituie 82,22% (s. Galactic); celulele aneuploide şi polinucleate - 1,78 % (s. Sonor); celulele cu fragmente cromozomiale (s. Sonor) şi punţi cromatidice (s. Galactic) reprezintă 1,78 şi respectiv 2,2%. S-a stabilit, că efectul citogenetic al culturii in vitro este dependent prioritar de genotip. Condiţiile in vitro au favorizat creşterea cotei de celule cu aberaţii şi inducerea mutaţiilor genomice şi cromozomiale, unde prevalează anomaliile genomice. Datele prezentate indică despre faptul, că de rând cu factorii mutageni clasici, cultura de ţesuturi reprezintă o sursă de variaţii genetice şi epigenetice, oferind posibilitatea de a lărgi spectrul de aberaţii, micşorând timpul de selectare a variantelor cu schimbări a genomului celular.