Una din problemele cu care se confrunta producătorii este rezistenta tomatelor la factorii stresogeni ai mediului. In Republica Moldova,în permanenţă, schimbările climatice au avut un impact nefast asupra agriculturii. Putem menționa că în ultimul deceniu, oscilaţiile termice primăvara devreme, seceta şi temperaturile înalte au devenit mai frecvente, cu efecte negative puternice asupra productivităţii culturilor. Selecţia în baza rezistentei la temperaturi extremale în prezent devine obiectiv de actualitate, deoarece în unii ani,la etape timpurii de creștere și dezvoltare a tomatelor, noaptea se pot atesta 6-8ºC, iar in perioada înfloririi ziua: 35-45ºC, ceea contribuie la micşorarea considerabilă a legarii fructelor si recolta la hectar. De aceea, crearea genotipurilor de tomate cu rezistenţă la factorii extremali ai mediului și indici înalţi de productivitate şi calitate prezintă o preocupare serioasă a amelioratorilor. Scopul cercetărilor a fost testarea nivelului de rezistenţă la temperaturi scăzute şi arşiţă a genotipurilor şi populaţiilor hibride descendente de tomate pentru selecţia formelor performante. În calitate de material iniţial, în cercetări au fost incluse 4 soiuri-părinţi: Маeстро, Irişca, Mihaela, Dwarf Moneymaker şi 20 populaţii hibride descendente de tomate care în investigațiile anterioare au dat dovadă de rezistenţă la frig şi arşiţă. Evaluarea rezistenţei a fost efectuată în baza metodei elaborate în Institutul de Fitotehnie din Rusia [Ivachin, 1979;Smirnova, Garanico,1990]. Rezistenţa la frig se bazează pe capacitatea de germinare a seminţelor la temperatura de 100 C, menţinute timp de 21 zile în cameră - frigider, iar la arşiţă- pe capacitatea de creştere a plantulelor după menţinerea acestora la temperaturi ridicate (430C) timp de 6 ore. Prin testarea reacţiei a 4 soiuri şi 20 populaţii hibride descendente de tomate la acţiunea temperaturilor scăzute (+10 0 C) şi ridicate (430C), s-a stabilit că soiurile/populaţiile hibride selectate timp de 2 ani în condiţii de câmp au manifestat reacţii diferite. Datele obţinute referitor la reacţia populaţiilor hibride de tomate la temperaturi ridicate demonstrează, că unele combinaţii hibride F3,BC2 au prezentat valori ce relevă o rezistenţă sporită a hibrizilor obţinuţi în comparaţie cu genitorii, iar la alte combinaţii valorile au fost mai mici decât media părinţilor.Conform gradul de rezistenţă la temperaturi ridicate a genotipurilor selectate din combinaţiile în care ca formă paternă s-a utilizat soiul Dwarf Moneymaker, s-au evidenţiat 2 genotipuri din 21 cu rezistenţa de 77,9% şi 60,3%. În ceea ce priveşte reacţia genotipurilor la arşiţă, selectate din combinaţia Mihaela x Irişca, s-a constatat, că doar 3 au manifestat o rezistenţă de 61,4; 63,1;93,9%. De menţionat că la mod general, majoritatea populaţiilor hibride simple şi retroîncrucişările au prezentat valori înalte ale rezistenţei. Totuşi, populaţiile hibride create cu participarea soiului Irişca au avut indici mai înalţi ai caracterului examinat. Analiza soiurilor şi populaţiilor de tomate în baza rezistenţei la frig,a demonstrat o variabilitate largă a caracterului, încadrată în limitele 0,0-70,0%. În cazul combinaţiilor Maestro x Irişca şi Maestro x Dwarf Moneymaker, la care părinţii Maesrto, Irişca şi Dwarf Moneymaker au prezentat valori diminuate ale indicelui analizat: 38,5; 2,5; şi 25%, respectiv, s-a constatat că majoritatea populaţiilor hibride sunt nerezistente. Au fost înregistrate 2 genotipuri cu rezistenţă mai înaltă decît cel mai bun părinte. Descedenţii din combinaţiile hibride cu participarea soiului Mihaela sunt mai rezistenţi la frig decât în alte combinațiihibride. La 12 din 17genotipuri, rezistenţa la frig s-a încadrat în limitele 20,3-58,7 %. Testarea materialului selectat în baza unui complex de caractere, inclusiv rezistenţa la arşiţă şi frig, a demonstrat posibilitatea creării formelor noi de tomate care îmbină productivitateaşi calitatea fructelor, cu rezistenţa faţă de temperaturile ridicateşi scăzute ale mediului.