Limbile savante formează nucleul lexiconului terminologic medical, astfel încât prezenţa acestora în medicină se consideră a fi un material obişnuit de comunicare. În decursul unei dezvoltări care durează mai mult de două milenii, a fost stabilită o tradiţie extraordinar de influenţabilă şi de viabilă, ce s-ar putea opune oricărei altei substituiri terminologice competitive. Această stare de lucruri are drept suport avantaje general cunoscute: pe de o parte – continuitatea terminologică din punct de vedere al spaţiului (este o terminologie răspândită, universală, nelimitată de anumite bariere pentru nicio naţiune etc.); pe de altă parte, latina şi greaca constituie o rezervă unică de extragere a termenilor noi, în caz de necesitate, de creare a lor.

Scholar languages form the nucleus of medical terminological lexicon, their presence in medicine is considered to be a common material of communication. During a development which lasts more than two millennia, was established an extraordinary influential and viable tradition which could oppose to any other competitive terminological substitution. This situation is supported by the general known advantages: on one side – terminological continuity from the point of view of space (it is a prevalent, universal, unlimited of certain barriers for any nation terminology etc.); on the other side, Latin and Greek languages are a unique reserve of extractions of new terms, if necessary - of their creation.