Articolul abordează unele probleme ce țin de omonimia gramaticală în limba română. Deoarece omonimia reprezintă o sursă potenţială de fapte stilistice, ea are un rol însemnat în ceea ce priveşte utilizarea artistică a cuvântului. În unele cazuri o astfel de exprimare poate servi ca element de intensificare a expresivităţii afective, iar altele vor constitui o greşeală, o deviere de la normele semantice, căci nici cu ajutorul contextului nu vom putea delimita sensul cuvântului respectiv.

The article addresses some issues related to grammatical homonymy in Romanian. Because homonymy is a potential source of stylistic facts, it has a significant role in the artistic use of the word. In some cases such an expression can serve as an element of intensifying affective expressivity, and in others it will be a mistake, a deviation from the semantic rules, because with the help of context we will not be able to delimit the meaning of the word in question.