Articolul reprezintă o tatonare modestă din perspectivă evolutivă, inovativă și ontică a postmodernismului ca demers inovativ de primă importanţă în educaţie, aflat sub egida „învăţării centrate pe elev‖ și conceptualizat de principiile paradigmei constructiviste a educației. În rezultatul narațuinii constatăm că, școala postmodernă nu opereză cu finalități, ea este creativă, provocătoare, generatoare de semantici inovatoare (ori acesta este postmodernismul), fie că prin demersul său redescoperă valențe uitate ale trecutului, produce efectul „mărului newtonian‖ sau produce idei futiriste.

The article offers an attempt to look at the postmodernism from the evolutionary, innovative and ontic perspective as an innovative approach of key importance for education, under the aegis of "student centered learning" and conceptualized by the principles of the constructivist paradigm of education. As a result of the narration, we conclude that the postmodern school does not operate with conclusiveness/finalities, it is creative, provocative/challenging, generating innovative semantics (which defines postmodernism), either by rediscovering the forgotten valences of the past, thus generating the effect of the "Newtonian apple", or by delivering futiristic ideas.