One of the most important skills present in the social life of people refers to the presentation of own person in a positive light in front of others. The management of the impression which person can perform was recognized over time as a vital aspect regarding the look of the romantic attraction, the occupational and organizational success, the accomplishment of the desired identity, the establishment of interpersonal relationships as well as other desirable results. Although there has been a growing interest in research during the 1960s, 1970s, the concept of impression management has remained a relatively peripheral subject concerning social psychology or personality psychology, this is leading some researchers to the idea according to which the impression management is rather a model for guidance in other researches, then a theory related to the interpersonal behavior. In the specialized literature there are a lot of variables that influence the management of impression, but there are only two of these variables that are representative for a careful analysis of the process. These variables refer to the two distinct processes, represented by "impression motivation" and "impression construction". People are used to monitor their impact on others, trying to model the impressions which others have or form about them. Once the person is motivated to create a certain impression on others, the problem is limited to the desirable image and the means by which one can achieve this image. The topic of nonverbal communication and impression of management, represent actuality, because the its strongest argument represents persons, which are, par excellence, social beings, that communicate a lot and establish relationships between them. People need tools as best as possible to communicate efficiently and harmoniously. Moreover, the knowledge of some peculiarities related to communication can give us a strong sense of confidence and personal strength, because it manages to make ourselves better, to be more convincing and to influence normally, to sell our image efficiently. Any means of communicating with other people is seen through the need to be considered an integral part of a community where they live in. During the course of human evolution, the nonverbal aspects of communication had a low attention, being studied starting with 1960s. The earliest attempts to approach systematically expressive actions, even in the writings of Greece and, later, of Rome, have been accorded, in one way or another, great importance. In the broad sense, by nonverbal communication we mean to transmit voluntarily and involuntarily of information and to exert influence by behavior elements and the physical presentation of the individual or other social units (human unities or groups), as well as the perception and the usage of space and time, artifacts, cumulating messages which are not expressed by words and which can be decoded, creating meanings. Nonverbal communication, called as well the body language or analogic communication has a greater height regarding the content of a message, in comparison with verbal communication. Nonverbal communication make easy the coding information and decoding messages, and when it doesn’t harmonize or it is in contradiction with verbal message, or what is known about a certain person is that who gains more trust, because it is a well-known fact recognized by many specialists from the field – it is more difficult to lie by nonverbal communication, even if, frequently, the lie is the result of consequences.

Una dintre cele mai importante abilităţi prezente în viaţa socială a oamenilor se referă la prezentarea propriei persoane într-o lumină pozitivă în faţa altora. Managementul impresiei pe care o persoană o poate face a fost recunoscut de-a lungul timpului ca un aspect vital în ceea ce priveşte atracţia romantică, succesul ocupaţional şi organizaţional, atingerea identităţii dorite, stabilirea de relaţii interpersonale precum şi alte rezultate dezirabile. Cu toate că a cunoscut un interes crescut în cercetare de-a lungul anilor 1960, 1970, conceptul de management al impresiei a rămas un subiect relativ periferic în ceea ce priveşte psihologia socială sau a personalităţii, acest lucru ducând unii cercetători la ideea conform căreia managementul impresiei este mai mult un model cu care să te ghidezi în alte cercetări, decât o teorie referitoare la comportamentul interpersonal. Există în literatura de specialitate enumerate o multitudine de variabile care influenţează managementul impresiei, însă doar două dintre aceste variabile sunt reprezentative pentru o analiză acurată a procesului. Cele două variabile se referă la două procese distincte, acestea fiind „motivaţia impresiei” şi „construcţia impresiei”. Oamenii obişnuiesc să monitorizeze impactul lor asupra altora, încercând de asemenea să modeleze impresiile pe care ceilalţi şi le formează despre ei. Odată ce persoana este motivată să creeze o anumită impresie asupra celorlalţi, problema se rezumă la imaginea dezirabilă şi la mijloacele prin care respectiva imagine poate fi atinsă. Motivul comunicării nonverbale și a managementului impresiei, prezintă actualitate, deoarece cel mai puternic argument al său îl constituie oamenii, care sunt, prin excelenţă, fiinţe sociale, care comunică mult şi leagă relaţii între ele. Oamenii au nevoie de instrumente cât mai bune pentru a comunica eficient şi armonios. Mai mult, a cunoaşte subtilităţile ce ţin de comunicare ne poate da un puternic sentiment de încredere şi forţă personală, căci reuşim să ne facem mai bine înţeleși, să fim mai convingători şi mai influenți în relaţiile noastre, să „ne vindem imaginea” eficient. Orice mijloc de a comunica cu ceilalţi semeni se traduce prin nevoia de a fi considerat parte integrantă a comunităţii în care acesta trăieşte. În decursul evoluţiei umane, aspectelor nonverbale ale comunicării li s-au acordat o atenţie scăzută, ele începând să fie studiate mai intens abia în anii ’60. Cele mai vechi încercări de abordare sistematică a acţiunilor expresive, atât în scrierile din Grecia şi, mai târziu, din Roma, gesturilor li s-au acordat, într-un fel sau altul, o mare importanţă. În sensul larg, prin comunicarea nonverbală înţelegem transmiterea voluntară sau involuntară de informaţii si exercitarea influenţei prin intermediul elementelor comportamentale şi de prezenţa fizică a individului sau ale altor unități sociale (grupuri sau unităţi umane), precum și percepţia şi utilizarea spaţiului şi timpului ca şi artefactelor, cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte şi care pot fi decodificate, creând înţelesuri. Comunicarea nonverbală, denumită şi limbajul trupului sau comunicarea analogică are pondere mai mare în ceea ce priveşte conţinutul unui mesaj, decât comunicarea verbală. Comunicarea nonverbală este aceea care facilitează codificarea informaţiilor şi decodificarea mesajelor, iar atunci când nu se armonizează sau este în contradicţie cu mesajul verbal, sau cu ceea ce se ştie despre o anumită persoană este cea căreia i se acordă mai multă credibilitate, întrucât este un fapt recunoscut şi frecvent menţionat de numeroşi specialişti în domeniu că este mult mai greu să minţim prin intermediul comunicării nonverbale, chiar dacă, adeseori, minciuna este rezultatul circumstanţelor vieţii.