În prezent este recunoscut faptul că creșterea numerică a populației este mai puțin importantă pentru creșterea economică, cum se considera anterior, toate modelele macroeconomice apriori presupunând creșterea populației. Capitalul uman, întruchipat în oportunități și cunoștințe ale oamenilor, durata medie a vieții în stare bună de sănătate, precum și participarea activă a acestora în activitatea economică asigură creșterea economică și prosperitatea țării. Republica Moldova, ca și alte țări din regiunea europeană, se confruntă cu problema scăderii efectivului populației și îmbătrânirea demografică a acesteia, or impactul negativ al acestor modificări structurale în evoluția populației poate fi redus prin politicile bine conjugate în domeniul capitalului, care ar cuprinde toate domeniile – piața muncii, educația, ocrotirea sănătății, asigurări sociale etc., ceea ce va permite de a reacționa în mod adecvat la transformări demografice. Astăzi, o îngrijorare tot mai mare o provoacă scăderea fertilității, respectiv și a apelurilor cu privire la necesitatea întreprinderii unor măsuri de stimulare a fertilității, referindu-se la faptul că pentru înlocuirea generațiilor rata totală de fertilitate trebuie să constituie 2,1 copii per femei de vârstă fertilă. Însă acest indicator este puțin relevant pentru utilizare în calitate de criteriu- cheie în politicile demografice, dat fiind faptul că în sensul pur demografic fertilitatea la nivel de 2,1 permite asigurarea unui nivel constant al efectivului și structurii populației în condițiile regimului constant al mortalității și lipsei migrației. Evident că ultima componentă în societatea contemporană cu mobilitate crescută nicidecum nu poate fi asigurată, totodată nu este clar dacă structura demografică constantă a populației este benefică din perspectiva dezvoltării economice. Paradigma contemporană a populației și a dezvoltării tot mai mult accentuează calitatea copiilor aduși pe lume, inclusiv reducerea mortalității infantile, reducerea morbidității copiilor, a sărăciei în rândurile acestora, asigurarea șanselor egale – toate acestea fiind obiective majore pentru Republica Moldova. În condițiile îmbătrânirii demografice a populației, prelungirea vieții active într-o stare de sănătate fără dizabilități, educația continuă pe parcursul vieții, consolidarea relațiilor intergeneraționale de asemenea prezintă rezerve importante de îmbunătățire a calității capitalului uman. Totodată, Republica Moldova se confruntă cu un șir de probleme în acest aspect: mortalitatea înaltă a populației în vârstă aptă de muncă, sănătatea precară a populației contribuind la utilizarea redusă a timpului de muncă, pensionarea precoce, posibilități reduse de prelungire a activității profesionale după pensionare etc. Una din cele mai dificile probleme o constituie exodul populației în urma migrației, având repercusiuni multiple asupra productivității muncii, îmbătrânirii populației, sistemelor de sprijin familial și dezvoltării durabile în general, în ciuda remitențelor lucrătorilor migranți. Dacă situația nu se va schimba radical, în deceniile viitoare va fi dificil, dacă nu chiar imposibil, de a înlocui persoanele plecate din țară ca forță de muncă și ca membri ai societății civile. Nici creșterea investițiilor în infrastructură, nici utilizarea rațională a remitențelor nu vor putea să completeze pierderea capitalului uman bine educat în vârstă reproductivă și aptă de muncă. În contextul problemelor menționate, scopul principal al Sesiunii științifice ”Dezvoltarea demografică: provocări pentru politicile sociale”, organizată în cadrul Conferinței internaționale ”Creșterea economică în condițiile globalizării”, este discutarea problemelor-cheie ce țin de modificările structurale ale populației, de calitatea potențialului uman și elaborarea unor recomandări științific argumentate în adresa organelor de resort pentru consolidarea și creșterea eficienței politicilor în domeniul populației și dezvoltării.